Chiar vrei sa ai dreptate?
In sistemul, cultura si educatia de care am "beneficiat", motorul care sta la baza comunicarii, alegerilor si experientelor noastre a ajuns sa fie sintagma "nu sunt destul de bun". De aici pleaca un legamant ascuns pe care l-am facut candva, acela de a fi nefericiti. Astfel ajungem sa cream drame, sa judecam, sa ne aparam puctul de vedere, sa fim mereu in aparare, sa ne plangem, sa avem asteptari, sa ne luptam pentru a obtine controlul, sa iesim in evidenta, sa ravnim, sa ne infatuam, sa avem ambitii din ce in ce mai mari, etc. Totul pentru a demonstra ca suntem buni de-ajuns. De fapt, totul are scopul de a obtine atentie.
De teama ca din nou am putea sa ne simtim mici si neinsemnati, suntem mereu in aparare. Devenim din ce in ce mai destepti si astfel avem din ce in ce mai multe convingeri de aparat. Interpretam orice observatie ca si cand ar fi un atac, un afront, o invalidare. Ne temem sa nu fim din nou raniti, asa cum am fost candva, atunci cand am si hotarat ca nu suntem suficient de buni, de frumosi, de destepti, de demni de atentie.
SI viata noastra devine o lupta. O lupta continua cu oamenii, cu experientele, cu cuvintele indreptate spre noi. Dar nu realizam decat foarte rar ca aceasta este de fapt lupta purtata cu noi insine. Cu cat ne aparam mai mult, cu atat mai multa nesiguranta simtim, iar sufeinta se adanceste.
Ajungem sa ne dorim sa avem dreptate despre tot. Despre trecutul nostru, despre oameni, chiar despr viitor. Vrem sa ni se dea dreptate, de fapt, legat de suferinta, nesiguranta, lipsa de iertare, problemele noastre. Vrem sa avem dreptate despre orice. Si nu ne dam seama cat de ingust privim totul. Un punct de vedere este doar un PUNCT de vedere. Cate alte moduri de a vedea nu exista? Cate alte moduri de a percepe totul?
Cine are dreptate? Nimeni. Fiecare vede ce alege sa vada. Si e trist ca, de obicei, alege doar un punct. Si apoi il apara pana in panzele albe, chiar pana la adevarate razboaie. Uneori preferam sa murim cu punctul de vedere in brate, decat sa-i dam drumul si sa traim.
Dragi prieteni, suntem mai mult decat un punct, avem mai multa generozitate decat credem, suntem mult mai buni de atat. Intelegeti ca atunci cand va aparati punctul de vedere, va aparati dreptul la suferinta, sunteti fideli angajamentului ascuns de a fi nefericiti.
Si-atunci, ce preferati, sa aveti dreptate sau sa fiti fericiti? Asta e cea ma importanta alegere pe care o aveti de facut!
Nicoleta Svârlefus