DACA S-AR DA O LEGE
"A avea" e un verb care nici macar nu merita sa fie considerat verb.
E static.
Verbul defineste o actiune. "A avea" nu e o actiune.
Poti sa spui: merg, vorbesc, gandesc, dansez, simt. (Cand simti se misca ceva in tine, freamata, zvacneste, curge.)
Cand spui "am", incremeneste totul.
Sta locului.
Nu mai e urmare.
Daca s-ar da o lege prin care sa fie interzis cuvantul "a avea", ce-ai face?
N-ai mai putea spune "am doi copii frumosi". Ai spune "traiesc impreuna cu doi copii frumosi".
Care ar fi atunci, diferenta dintre "ai tai", "ai mei" si "ai nimanui"?
Nici una.
N-ai mai putea spune "am un caine". Ai spune "impreuna cu mine traieste un caine".
Care ar fi diferenta intre cainele "tau", "al meu" si "al nimanui"?
Una singura: cel de pe strada e liber, iar cel de langa tine a renuntat la libertate de dragul tau.
N-ai mai putea spune "am casa", "am masina". Ai spune doar "locuiesc intr-o casa" si "folosesc o masina".
Daca ai incerca, macar pentru o zi, sa fii atent, sa urmaresti cuvantul "a avea", ai descoperi un adevar infricosator: vrem sa posedam totul.
Copii, animale, bunuri, sentimente, ganduri... Sa posedam si sa fim posedati.
Aproape ca nu mai ramane loc si timp pentru a trai, a simti, a gandi, a merge, a iubi, a dansa, a plange, a canta, a rade...
Renunta pentru o zi la "a avea" si vei descoperi cat de liber esti si cate suflete au ales sa existe Aici si Acum, impreuna cu tine, in Iubire!
Daria Gănescu