AstroCafe Blog
2

Gestionezi sau creezi?

May 7, 2015

Creativity_is_boundless_by_PixelnaseVrei sa gestionezi... o situatie, o problema, o relatie, viata ta si chiar pe a altuia. Sa gestionezi timpul, sa te gestionezi pe tine.

Sa tii gestiunea inseamna sa controlezi, sa calculezi, sa nu-ti scape nimic. Sa stii mereu ce sa faci, sa ai raspunsul si solutia pregatita. Sa nu te ia viata prin surprindere, sa nu care cumva sa fii viu. Vrei sa stii mereu... ce, de ce si cum. Si pana cand.

E ca si cum ai numara pietricele  in fiecare zi. Si cu fiecare zi, munca asta devine mai grea, pentru ca alte si alte pietricele se adauga. Alte si alte situatii, relatii, ganduri... Ale tale sau ale altora. Viata nu sta pe loc, ea e in continua schimbare. Dar tu te chinui s-o inchizi intr-un dosar. Sa ai ordine, chipurile si sa nu pierzi nimic pe drum. Si atatea pietre s-au adunat de cand tot numeri... ca ai incropit un tren marfar pe care-l cari dupa tine. E greu? Evident ca e. Cu fiecare zi mai greu. Si in fiecare zi, mai putin timp de facut altceva, de trait si de bucurat, pentru ca ai tot mai mare gestiunea si tot mai multe de numarat si controlat. (more…)

4

Ca sa fii Fericit, ai nevoie de Curaj

March 20, 2015

flat,800x800,070,fNu de lucruri avem nevoie ca sa fim fericiti, ci de curaj. Fericirea nu e la indemana si mintea oricui. Fericirea e curajoasa, stralucitoare, luminoasa si voluptoasa. Si deseori nu e comoda... pentru altii.

Fericirea nu e o pastila, un obiect sau o varsta. E alegerea de a FI una cu tine, de a te gusta in fiecare zi, si de a manca cu pofta viata, nu cu gura ci cu inima.

Fericirea nu e o spaga pe care ti-o da cineva ca sa stai langa el sau sa-i faci pe plac. E cadoul pe care ti-l faci tu lasandu-te sa curgi prin tine, in viata.

Fericirea nu se capata, nu se da, nu se cumpara. Nu ea te alege, ci tu o alegi pe ea. Nu tine de infatisare, de statut sau de vreme. E la liber, e infinita si peste tot in inimi, cand ochii sunt pregatiti sa vada si mintea s-o primeasca. (more…)

0

“Eu nu vorbesc despre mine, ii las pe altii s-o faca”

February 3, 2015

modestie"Eu nu vorbesc despre mine, ii las pe altii s-o faca."  Cu cata mandrie am spus-o candva. Cu cata importanta de sine! Si, de fapt, exact mandrie e. E ca si cum le-as cere celorlalti: "Va rog, spuneti ca sunt minunat/a!"

Ce sa vezi, nu e modestie. Nici smerenie. Ghici ce e? 😉

Cam tot pe acolo este si raspunsul des intalnit la interviuri de angajare: "dati-mi cat considerati dumneavoastra".

Imi amintesc de o replica inspirata si geniala, la incercarea cuiva de a fi modest: "Nu mai fi modest, ca nu esti chiar asa de grozav". :)

Cu alte cuvinte, daca nu zici si nu te arati tu, inseamna ca le ceri/sugerezi altora s-o faca in locul tau. Ca sa ai de ce sa te plangi ca te-au vazut si interpretat gresit. Sau nu te-au vazut si auzit deloc. Pai iaca, daca stai cu capul in pamant asteptand invitatii speciale, asta se intampla. (more…)

3

Multumesc, 2014!

December 31, 2014

1491587_779939515401189_3347701147915201478_nMultumesc, 2014. Pentru ca m-ai crescut, m-ai inspirat si mi-ai aruncat proptelele si paravanele, ca sa ma arati mie in cel mai direct si mai sincer mod disponibil.

Multumesc, 2014! Pentru prietenii pe care nici nu am stiut ca-i am, dar si pentru cei carora le-ai schimbat statutul, i-ai trecut in alt spatiu, mi i-ai ascuns vederii si auzului, dar i-ai lasat acolo, in sufletul meu, ca sa-mi aduc aminte cine am fost la un moment dat.

Multumesc, 2014! Ca mi-ai lasat familia si mi-ai adus parintii mai aproape prin cuvant cald si iubire impartasita, prin caile stiute doar de tine.

Multumesc pentru iertare, acceptare, smerenie, aventura, constienta... Pentru recunostinta si pentru tot ce m-ai invatat nou despre Iubire.

Multumesc pentru toate imbratisarile daruite si primite, pentru mangaieri si priviri in care m-am nascut iar si iar.

Multumesc, 2014! Pentru descoperirea faptului ca distanta fizica nu inseamna nimic in comparatie cu iubirea pe care o stiu in mine si in ceilalti. Pentru valori pe care le-am gasit intr-un partener, nu de viata, ci de vieti. Pentru aurul pe care mi l-ai aratat in momente intunecate, in mine si in el. Pentru tot ce am iluminat in mine cu ajutorul lui, si pentru demnitatea cu care te-am condus spre plecare. (more…)

0

De ce nu-mi bat capul cu minciunile celorlalti

December 8, 2014

1cc027e"Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde" (Tudor Arghezi)

Cum definim minciuna, ce este ea? Desigur, ca in cazul oricarui subiect, interpretarile sunt subiective, tin de perceptia fiecaruia, de limitele si credintele pe care le avem, dar si de un anumit grad de constienta. Exista minciuni care ne deranjeaza si minciuni cu care putem trai linistiti.

Aici insa ma voi referi la minciunile premeditate, cu scopul de a manipula, urmarind sa obtii ceva denaturand realitatea cu buna stiinta, in ochii si urechile celuilalt, un fel de a supravietui impartind minciuni in dreapta si in stanga, pana cand ajungi sa-ti consumi intreaga energie jongland cu propriile povesti, facand slalom printre ele, acoperind o minciuna cu alta ca sa nu fii descoperit. Ce obositor!

Inainte, cand identificam un astfel de "model" in preajma mea, sufeream, ma dadeam de ceasul mortii, luind totul personal si crezand ca e despre mine, ca e o ofensa directa si o lipsa de respect impardonabila. Mai mult, ma gandeam ca sigur eu sunt vinovata daca cineva face asta in raport cu mine.
Asta genera foarte multa atentie in relatiile cu ceilalti, o atentie dusa in zona de frica, apoi suspiciune din start, asteptarea ca oricine sa faca asta... Ajunsesem sa cred ca "toti ma vor rani la un moment dat", deci trebuie sa fiu prudenta. Ei bine, aceasta prudenta care trece de un prag al bunului simt, dupa parerea mea, inseamna inchidere, contractie, auto-cenzurare, neexprimare de sine, apoi lipsa bucuriei si iubirii.

(more…)

1

Viata dedicata imaginii sau cum sa mori de viu

October 26, 2014

your-truth-sounds-exactly-like-freedomVrei sa spui, dar nu spui. Vrei sa stai, dar nu stai. Vrei sa pleci, dar nu o faci. Vrei inainte, dar stai pe loc. Vrei aici, dar stai acolo. Vrei acum, dar astepti atunci. Vrei sa spui nu, dar spui da... si invers. Vrei sa imbraci ceva, dar imbraci altceva. Vrei sa mananci ceva, dar alegi altceva. Vrei sa te bucuri, dar te chinui...

Pe buna dreptate, e cam greu sa primesti si sa accepti ca e posibil sa renunti la o imagine pe care ai construit-o in atatia ani. Uneori nici nu-ti trece prin cap ca ai putea sa o faci. E atat de departe cine esti si poti fi, eliberat de toate schemele in care te indesi in ochii celorlalti pentru a fi placut si admirat! Si esti atat de indignat, totusi, ca nu esti fericit!

Spuneam odata ca fiecare isi este propriul sau PR. Ca, de fapt, nu e nevoie sa blamam marketingul si publicitatea sau pe cei care fac asta ca profesie, intrucat toti suntem sau am fost foarte bine pregatiti in domeniul asta.  Fiecare in viata sa si-a avut grija de imagine, mai mult decat de ochii din cap. De mesh-ul sau publicitar... sa fie cat mai mare, cat mai vizibil, cat mai demn de aplauze. Si-a pictat acolo toate "calitatile" de care altii e important sa stie, toate formele si culorile uneori spalacite alteori stridente, cu care a sperat sa atraga atentia sau chiar sa dea lovitura de... admiratie. De fapt, de teatru, pentru ca, in definitiv, ce poti obtine mai mult, in afara de cateva aplauze, laude, priviri de confirmare sau de invidie, prin urmare un moment de ego umflat si o iluzie ca esti important. I-ai facut si de data asta. Iata, esti maret! Dupa acest moment insa, te duci acasa cu tine, in tine, si vezi cum dispare multumirea. De ce nu o poti pastra, de ce nu e suficienta "acea" multumire? Nu intelegi... nici nu stai sa insisti cu intrebarea... de frica raspunsului. Si te grabesti sa iesi din nou din tine, sa te duci acolo, afara, sa incerci sa mai smulgi niste aplauze. Macar vreo doua priviri piezise, tot e mai bine decat sa treci neobservat.

(more…)

5

Dupa 12 ani… Mergem mai departe in felul nostru…

October 8, 2014

twogulls11-15In urma cu 12 ani, ne-am dat mana si am inceput o calatorie care habar n-aveam unde ne va duce si nici ce vom intalni si cunoaste prin ea. Din iubire si datorita chemarii interioare puternice care ne aducea unul langa celalalt, am pornit, cu bagaje multe si grele, la un drum necunoscut care ne speria, ne entuziasma si incita in acelasi timp. Un drum catre interiorul fiecaruia, dupa cum aveam sa aflam cu fiecare pas pe care-l faceam.

Ne-am fost unul celuilalt, mai intai iubit/a, apoi prieten/a si, mai ales, maestru. Ne-am insotit unul pe celalalt in caderi, salturi, in bucurie dar si in zbaterile interioare transformatoare. Ne-am angajat intr-una din cele mai dificile misiuni de pana atunci, aceea de a ne descoperi si cunoaste pe noi insine. Ne-am zbatut, am invatat, ne-am iubit, am suferit, ne-am distrat dar am fost si tristi, am crescut interior cat nu as fi sperat vreodata, fiindu-ne unul celuilalt, cel mai sever profesor si uneori cea mai dura imagine despre sine.

(more…)