A dori nu înseamnă a crede
În fiecare clipă, la tot pasul, o mulţime de tineri îşi încep o nouă carieră. Toţi vor ca, într-o bună zi, să obţină ceea ce îşi doresc şi să ajungă în vârful piramidei ierarhice. Totuşi, aproape nici unul nu ajunge - cauza o reprezintă îndoiala pe care o poartă în ei înşişi; ea se transformă într-un obstacol de netrecut, barându-le drumul şi ascunzându-li-1. Fără încrederea în propriile puteri, nu vor mai reuşi niciodată să-1 redescopere.
Atitudinea lor este aceea a unei persoane „obişnuite" - altfel spus, „mediocre". Totuşi această auto-condamnare la mediocritate este de-a dreptul ridicolă - jumătate din populaţia globului dispune de capacităţi situate peste medie. Doar un procentaj redus din membrii unei generaţii crede cu adevărat m propriile şanse de succes şi, datorită acestei credinţe în sine, obţine succesul dorit. Uită-te la cei care reuşesc: dacă îi întrebi ce doresc, nu-i mai poţi opri.
Însuşi faptul că citeşti cartea de faţă te plasează în acel procentaj redus de oameni care pot realiza toate lucrurile în care cred. Credinţa aceasta (sau încrederea) te duce departe, până la succese pe care acum le-ai considera imposibile. însă, cel mai adesea, piatra ce îţi blochează calea este necunoaşterea propriilor tale obiective.
Iată ce scrie Viktor Frank în cartea sa Man's Search for Meaning (Omul în căutarea sensului). În viaţă, fiecare om îşi are chemarea sa specifică, sau misiunea sa, şi numai a sa, de a duce la bun sfârşit un anumit lucru ce trebuie înfăptuit. Aşadar, el nu poatefi înlocuit de altcineva şi nici viaţa nu o mai poate lua de la capăt. Astfel, menirea fiecăruia este la fel de unică pe cât de unică este şi ocazia de a şi-o îndeplini Prin urmare, întrebarea esenţială este: îţi vei îndeplini destinul tău pe pământ sau, ca majoritatea semenilor noştri, te vei culca în mormânt cu muzica vibrând încă în tine, din cauză că te-ai dovedit incapabil să dirijezi simfonia propriului tău succes, adică, incapabil să crezi că poţi fi ceea ce vrei, realiza ceea ce vrei şi avea ceea ce vrei?
Aceasta este una dintre întrebările esenţiale ale vieţii tale. îţi vei valorifica, oare, potenţialul, devenind ceea ce eşti în stare să devii? Cei mai mulţi dintre noi nu o fac. Prin autoevaluare ai şi început să-ţi cristalizezi propriul sistem de valori - adică lucrurile care contează pentru tine. Ceea ce vrei şi ţelurile pe care ţi le fixezi se întemeiază pe acest sistem de valori. Cristalizându-ţi-l la vreme, vei şti ce opţiuni ţi se potrivesc.
Dacă încă mai ai dubii în legătură cu sistemul tău de valori, înainte de a trece mai departe, îţi propun următorul exerciţiu: timp de o oră, retrage-te undeva singur cu tine însuţi şi scrie pe o foaie de hârtie toate acele lucruri pe care le consideri importante. Pentru moment nu încerca să evaluezi sau să analizezi ceea ce ai scris - notează, pur şi simplu, orice îţi vine în minte, legat de orice domeniu: profesiune, sănătate, vacanţe în familie, maşini, educaţie, prietenie, integritate, reputaţie. Vei vedea că imediat ce te apuci de scris încep să-ţi vină tot mai multe idei. Continuă să te întrebi ce principii te definesc şi lasă-te condus de ceea ce-ţi spune inima. Această metodă a notării pe hârtie te ajută să-ţi cristalizezi gândirea, pentru ca, astfel, să-ţi dai seama mai bine de locul în care te afli şi de direcţia în care te îndrepţi.
Întrucât succesul tău va depinde, în mod inevitabil, de priceperea cu care vei răspunde la aceste întrebări, scrie mai departe, până când lista va cuprinde circa optzeci de noţiuni. Chiar dacă pe unele dintre ele, deşi importante pentru tine, tinzi să le consideri mai puţin însemnate pe un plan mai general, notează-le totuşi. Apoi, după ce te odihneşti câteva minute, revino la foile tale de hârtie şi taie unele dintre priorităţile pe care le-ai notat iniţial, până când lista nu va mai conţine decât patruzeci de puncte. Apoi, redu-o la douăzeci, la zece şi, în sfârşit, la cinci. Aceste cinci priorităţi pot alcătui baza sistemului tău de valori.
Prin practică şi autoanaliză, vei începe să te conformezi şi să acţionezi în sensul realelor tale priorităţi, stabilind care dintre convingerile şi principiile tale definitorii sunt cele mai profunde, mai puternice şi, deci, mai probabil să se manifeste prin fapte. Atenţie: nu te lăsa să cazi în capcana excesului de teoretizare. După cum spunea Anthony De Mello: Cei care ţin să delibereze pe larg asupra actului de a păşi, riscă să-şi petreacă viaţa stând într-un picior.
Colin Turner
Sursa: Nascut pentru succes - Editura TEORA
Imagine: devianart.net