A folosi ceea ce ai la îndemână
Nu e necesar să reinventezi roata ca să aduci în viaţă o contribuţie semnificativă. Dacă te uiţi în jurul tău, vei vedea multe căi deschise autoexprimării. Nici una dintre acestea nu este perfectă. Unele îţi vor cere să te adaptezi. E în ordine. E bine să fii adaptabil. E bine să înţelegi că acelaşi lucru poate fi spus şi făcut în multe feluri.
Dacă încerci să găseşti forma perfectă - serviciul perfect, relaţia perfectă - vei fi încontinuu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în a-ceastă privinţă. Ea îţi oferă, pur şi simplu, o oportunitate de a evolua şi de a te schimba, ceea ce e uşor dacă nu eşti ataşat formei taie de autoexprimare. Foloseşte forma care-ţi stă la îndemână în momentul dat. Desprinde-te de ideile tale preconcepute. Fiecare moment este nou. Fiecare situaţie cere ceva diferit de la tine.
Ataşamentul faţă de un anumit mod de a spune sau de a face ceva într-un anumit fel este tributar timpului. Astfel de ataşamente te ţin înlănţuit de trecut. Te ţin împotmolit într-o falsă identitate.
Fiecare experienţă ce vine spre tine te va întreba dacă eşti dispus să nu te mai cramponezi, dacă eşti dispus să ai încredere, dacă eşti dispus să păşeşti afară din timp.
Dacă nu eşti ataşat de formă, e uşor să păşeşti afară din timp.
Atenţia ta rămâne fixată în prezent, în momentul etern de acum. Orice se întâmplă cere atenţia ta totală.
Şi totuşi, câţi dintre voi sunteţi pe deplin prezenţi în cadrul experienţei voastre? Cei mai mulţi dintre voi sunteţi ocupaţi să vă judecaţi experienţa, căutându-i nod în papură, dorind ca ea să arate aşa cum v-aţi aşteptat să arate. Cu alte cuvinte, vă cramponaţi de falsa voastră identitate; încercaţi să siliţi prezentul să se conformeze trecutului.
Întreabă-te onest: „Sunt în căutarea unei vieţi stabile, previzibile? Asta-mi doresc?” în caz că da, atunci trebuie să-ţi dai seama că lumea nu-ţi poate oferi aşa ceva. Toate lucrurile din lume se află într-un proces de schimbare. Nimic nu e stabil. Nimic nu e previzibil. Nimic nu-ţi va oferi altceva decât securitate temporară. Gândurile vin şi pleacă. Relaţiile încep şi se termină. Trupurile se nasc şi pier.
Iată tot ce îţi poate oferi lumea: evoluţie, schimbare, caracter tranzitoriu al lucrurilor. Permanenţa nu poate fi găsită la nivelul formei. Toată forma este, în esenţă, o distorsiune a lipsei originare de formă a universului. Ceea ce este atotcuprinzător, atoateprimitor. atoateiubitor nu poate fi limitat la formă.
Iubirea nu‑l alege pe cel iubit sau momentul exprimării de sine. Iubirea se extinde asupra tuturor, tot timpul. Iubirea este tară condiţii, adică, ea este „fără formă”.
Înseamnă oare aceasta că nu poţi trăi - în lume - experienţa iubirii? Nicidecum! Totuşi, trăirea de către tine a experienţei iubirii va fi diminuată în raport direct cu nevoia ta de a o interpreta şi controla. Interpretarea pune condiţii asupra a ceea ce trebuie să rămână fără condiţii.
Când impui iubirii condiţii, tu trăieşti experienţa condiţiilor, nu a iubirii. Întâlneşti forma, nu conţinutul. Iubirea se exprimă numai printr-o inimă deschisă.
Paul Ferrini
Sursa: Iubirea fără condiţii - Editura For You
Imagine: Elena Shumilova