A indrazni sa spui NU
O relatie vie si sanatoasa se construieste in jurul a 4 poli interdependenti, care trebuie sa fie prezenti pe durata unei relatii si care sunt garantia fiabilitatii acesteia: 1. a indrazni sa ceri; 2. a indrazni sa daruiesti; 3. a indrazni sa primesti; 4. a indrazni sa refuzi. Fiecare dintre aceste puncte, in ciuda enuntarii lor aparent simpliste, constituie un punct delicat pentru multi dintre noi.
A putea sa ceri fara sa acuzi, fara sa culpabilizezi, fara sa pretinzi exigente ascunse... A putea sa oferi fara a impune, a indatora sau a sufoca... A putea sa oferi fara a descalifica, minimiza sau rani... A putea refuza fara a respinge, a devaloriza sau a rani, dar afirmandu-te. Ceea ce inseamna de asemenea si asumarea riscului de a spune nu.
Pentru unii va fi dificil sa se pozitioneze, sa se afirme, sa se diferentieze de celalalt (mai ales de un apropiat) atunci cand indraznesc sa spuna nu. Si asta din diferite motive, nu intotdeauna constiente, ca de exemplu: frica de a-l face pe celalalt sa sufere, de a nu mai fi iubit, de a fi respins, judecat sau din nevoia imperioasa de a avea o imagine pozitiva despre sine. Ne dorim uneori sa aparem ca o fiinta generoasa, sociabila, intotdeauna disponibila...
"Mama imi transmisese de foarte mica urmatorul model: stii draga mea, oamenii nu sunt iubiti pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce fac! Astfel, de-a lungul timpului m-am simtit obligata sa ma fac iubita de catre ceilalti, nu plecand de la ceea ce sunt in mod real, ci in functie de ceea ce vroiam sa arat: o imagine frumoasa, dar care nu eram eu!".
Pentru altii va fi o auto-culpabilizare inscrisa foarte devreme in copilarie - ca trebuie sa fii amabil, sa faci pe placul celorlalti, sa nu dezamagesti asteptarile celuilalt, chiar in detrimentul propriei coerente, a propriilor valori sau dorinte!
"Sotului meu ii era foarte greu sa accepte faptul ca aveam dorinte diferite de ale lui. Asta ma ingrozea si imi amintea de tatal meu care la masa avea capacitatea sa devina glacial, total strain atunci cand mama mea il contraria. Asa spuneam DA la tot".
"Imi este foarte dificil sa spun NU copiilor mei. Am impresia ca sunt o mama rea, ca o sa-i fac sa sufere, ca-i voi traumatiza... Stiu foarte bine ca n-ar trebui sa spun da tot timpul, dar nu pot sa fac altfel!"
Cel sau cea care nu reuseste sa spuna nu, nu constientizeaza ca dezechilibreaza relatia, ca un Da fals nu etse fiabil, ca se va traduce prin pseudoangajamente. Astfel fiecare ar trebui sa se intrebe: "ce si cui spun da, atunci cand spun nu?"
"De-a lungul anilor mi-am insotit sotul la ski, el adora asta, si l-am lasat sa vada ca si eu vreau sa invat. Ceva trebuia facut pentru a ma avertiza, alerta, astfel ca faceam in mod regulat herpesuri pe fesa stanga in timpul sejururilor de la munte, ca si cum corpul meu vroia sa-mi aminteasca de faptul ca nu ma respectam, ca nu eram in acord cu mine insami. Astazi am invatat sa ma definesc mai bine, iar herpesurile mele au disparut! Sotul meu regreta inca timpurile cand "imi placea sa skiez".
Asumandu-mi riscul de a spune nu, imi asum si riscul de a-l dezamagi pe celalalt, de a-l frustra, dar si de a-l face sa descopere ca sunt diferit, ca nu sunt in slujba nevoilor sau asteptarilor lui, ca am nevoie sa ma respect ramanand cat ma aproape de valorile mele. Pot de asemenea sa constientizez ca cererile lui nu sunt decat exigente deghizate, carora nu le acorda decat o singura alternativa: de a le accepta.
A spune NU, nu inseamna doar a te respecta, ci si a-l confrunta pe celalalt cu propria-i responsabilitate: daca isi asuma libertatea de a face o cerere, isi asuma riscul unui raspuns. A invata sa spui nu, ne invata sa fim mai coerenti, existand astfel un acord intre ceea ce spunem si ceea ce facem, intre ceea ce simtim si ceea ce exprimam.
Jaques Salome
*Sursa text: www.jacques-salome.ro
*Sursa imagine: www.hdpapercollection.com