A-ti lasa propria lumina sa straluceasca

In Reintoarcere spre dragoste, Marianne Williamson spune: "Frica noastra cea mai profunda nu este ca suntem imperfecti. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem extraordinar de puternici".

Ceea ce ne inspaimanta cel mai tare este lumina noastra si nu intunericul. Ne punem intrebarea: "Cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, superb, talentat, extraordinar?" De fapt, cine esti tu ca sa nu fii asa? Esti un copil al lui Dumnezeu. Daca te minimalizezi, nu-i faci un serviciu lumii. Nu exista nimic laudabil in a te micsora si minimaliza in asa masura, incat alti oameni sa se simta in siguranta langa tine. Te-ai nascut ca sa manifesti gloria lui Dumnezeu care se afla inauntrul tau. Ea nu se afla doar in unii dintre noi. Se afla in toata lumea. Si, pe masura ce lasam propria noastra lumina sa straluceasca, in mod subconstient le dam altor oameni permisiunea sa faca acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza, in mod automat pe ceilalti.

Traim intr-o epoca noua. E momentul sa ne deschidem, sa ne vindecam si sa evoluam. Nu este o activitate pasiva, dar ea cere capitulare - capitularea ego-urilor noastre si a vechilor tipare. Dupa cum spunea odata Charles Dubois: "Cel mai important lucru este ca, in orice moment, sa sacrificati ceea ce sunteti, pentru ceea ce ati putea fi".

Singurul lucru care ne impiedica sa fim sinele nostru intreg si autentic este frica. Frica ne spune ca nu ne putem implini visele. Frica ne spune sa nu riscam. Ea ne impiedica de la a ne bucura de cele mai mari averi ale noastre. Frica ne tine in mijlocul spectrului, in loc de a ne bucura de intreaga gama de culori.

Frica ne paralizeaza. Frica ne blocheaza, pentru a nu ajunge la exuberanta si incantare in viata. Plini de frica, cream situatii in viata noastra pentru a ne dovedi noua insine ca limitarile pe care ni le auto-impunem sunt ceea ce trebuie. Pentru a ne depasi frica, trebuie sa o privim in fata si sa o inlocuim cu dragoste. Asa o putem imbratisa cu dragoste.

In clipa in care ne putem imbratisa si insusi frica, putem alege sa nu ne mai fie frica niciodata. Dragostea ne permite sa taiem acest cordon.

Ne este frica de propia noastra maretie, deoarece ea arunca o provocare convingerilor noastre de baza. Ea contrazice tot ceea ce ni s-a spus. Unii dintre noi recunosc multe dintre darurile pe care le avem, in timp ce altii pot vedea numai cateva, dar rareori se intampla sa intalnesc pe cineva care sa se simta confortabil in deplina stralucire a luminii sale. Fiecare dintre noi are intiparite trasaturi pozitive pe care este ii este greu sa le imbratiseze si sa le insuseasca.

Intrucat majoritatii dintre noi ni s-a spus sa nu facem pe nebunii, sau sa nu fim increzuti, am ingropat cateva dintre cele mai pretioase daruri ale noastre. Aceste daruri au devenit umbra noastra luminoasa. Purtam cu noi umbra luminoasa, in acelasi sac in care avem si umbra intunecata.

Debbie Ford

Sursa: Partea intunecata a cautatorilor de lumina, Ed. For You
Imagine: wallpaperlayer.com