Aho-aho! Jupiter a intrat în Balanță
Am hotărât, cu un tovarăș, că diseară sărbătorim revelionul. De ce? Uite-așa, că intră Jupiter în Balanță. Cum ziceau inginerii mei olteni, la Cernavodă: " - Ioane, ce mai sărbătorim azi, că zaibăr este?"
Astăzi (09 septembrie, n.a.), pe la 14, cum ziceam, are loc prefericitul eveniment. Sărbătorit ecumenic în toate patriarhiile vrăjitoarelor din toată lumea, trecerea asta vine cu niște schimbări geopolitice foarte importante. E ca și cum, peste noapte, Putin și Obama devin brusc prieteni: "- Hai, băi, Vladimire, c-am glumit... Tu chiar ai pus la suflet?"
Că vrei sau nu să accepți, că-ți iei cartea de fizică și te dai cu curu' de pământ cum că "nu se esplică", trăim în contextul unor schimbări energetice zilnice/săptămânale/lunare/anuale/etc. Care se corelează foarte bine cu schimbările astronomice, cu ciclurile (pasurile) planetelor. Ceea ce-i important, înainte ca această magaoaie greoaie și inerțială numită știință să-și miște fizicul și să le explice, este cum folosim aceste schimbări energetice.
Intrarea lui Jupiter în sectorul de cer numit Balanță inițiază niște schimbări de poziționare geo-politice, între giganții sistemului solar, deosebit de valoroase. Jupiter stă în domiciliu (de exaltare) al lui Saturn și invers. E ca și cum Obama ar locui la Moscova și Putin la Washington. Și ar avea, brusc, interese comune.
Cât timp a stat în Fecioară, nu i-a plăcut (n.a.: Jupiter stă un an în fiecare zodie). Cîh! Bagă-l pe zeul dezvoltării și al petrecerilor în audit, analizează-i mașina bucată cu bucată și să vezi bucurie pe el... A fost un an în care am fost demontați, piesă cu piesă, lăsați la înmuiat, îmbinați la loc, curățați iar. A fost un an bun: tot ceea ce a fost disfuncțional în viața noastră ni s-a semnalizat, mai cu clisme sau cu laxative, că e cazul să dispară. Acum e vremea să punem piesele la loc. Să ne armonizăm.
Închipuiți-vă că am stat cu toată mobila (și cu toate lucrurile din casă) afară, în curte, timp de 1 an. Pentru deratizare, deparazitare, zugraveli, etc. Acum punem totul la loc. Cine-i băiat deștept, pune doar ceea ce este necesar și eventual schimbă și locul pieselor între ele, pentru a lăsa spațiu lucrurilor, persoanelor și evenimentelor utile din viața noastră. Pe șantier, înainte de a ne apuca de treaba propriu-zisă, era o etapă care se numea “pregătirea lucrării”. Curățenie, front de lucru, proceduri, bugete, resurse, scule, reparații. Cam asta s-a întâmplat în ultimile 12 luni. Acum începe lucrarea.
Deci, ce facem? Ne gândim la bine, la armonie, la a face loc lucrurilor frumoase. Sigur, ne gândim la relații: poate acum este loc de relații funcționale și elegante. Relații care să ne inspire și să ne susțină în tot ceea ce facem. Important e să vrem și să acceptăm.
*
- Când te-apuci de limba germană?
- Nu m-apuc de limba germană.
- De ce?
- Pentru că nu-mi place limba germană.
- Dar dacă peste 15 ani te-apucă plăcutul limbii germane?
- Atunci o să mă apuc de învățat limba germană.
- Aha... Deci peste 15 ani te apuci.
- Da!! Dacă m-apucă! Ești enervant!
- Deci răspunsul corect la întrebarea mea era "m-apuc atunci când o să-mi placă"...
Anul ăsta ne-apucă plăcutul lucrurilor. Așa, brusc, ca din cer, ne ia o plăcere deosebită pentru ceva; ceva esențial, adică. Se schimbă estetica interioară, ca să zic așa. Poziționarea față de lucruri care nu ne plăceau în trecut, sau care ne erau indiferente.
Citesc (că, deh, îmi fac lecțiile) tot felul de lecturi amețite despre aoleo-sămoarămăsa ce cuadraturi și opoziții pe semne cardinale face nenea Jupiter anul acesta... Că să vezi schimbări, etc... Că să vezi, maică, ce-a fost anul trecut, dar anul ăsta sigur ne omoară... Gogule, permite-mi să-ți raportez: schimbarea e zilnică. De la simplul fapt că în fiecare celulă câteva milioane de celule dau ortu' popii pe la tine prin corp și alte câteva milioane (dacă ești norocos) se nasc, până la faptul că aproape în fiecare zi faci ceva sau afli ceva nou, schimbarea e prietena ta cea mai bună. Fără ea te-ai mucegăi și te-ai dizolva.
Hai să stăm liniștiți și să ne vedem de treabă. Să ne apucăm de noi, să ne mai dezvoltăm, să aducem niște armonie și pace atât de necesară după anii ăștia zbuciumați prin care am trecut. Să lăsăm lucrurile să se așeze, să curgă. Să permitem binelui să se manifeste frumos.
Zic. Și ursesc în același timp. Acum, îmi iau ficatul și fug să-l sărbătoresc pe Jupiter, c-a promis niște damigene. Nu de alta, dar e cel mai petrecăreț dintre zei. Și nu-i place să întârzii...
A ursit, pentru Radio Witchcraft Romania,
Vrăjitoarea Electrică