Alchimia schimbării
Încercarea de a-i schimba pe cei apropiați nouă, astfel încât să devină niște proiectii ale vrerii noastre, s-a dovedit a fi ridicol de inutilă. Într-un târziu, cu toții am înțeles că oamenii nu se schimbă. A, e adevărat că, de dragul cuiva sau sub diverse presiuni, ei își pot cenzura adevăratul comportament! Dar obosesc curând și revin la ei înșiși, pastrandu-si convingerile, preferințele, încăpățânările, năravurile, adică tot universul lor în care se simt confortabil...
Cu toate astea, pe măsură ce trec anii peste noi, constatăm că nu mai semănăm cu cei de odinioară, semn că niște schimbări au avut loc. Când, din ce motiv, e greu de găsit răspunsul perfect?! Până când, in rătăcirea unui ceas, înțelegem că tot ce n-au putut schimba semenii noștri a schimbat viața însăși. Printre suișuri și coborâșuri, printre căderi și înălțări, printre speranțe și deznădejdi, s-a mai rupt câte o bucată din întregul știut, au mai crescut altele noi, acoperind abisuri care te confruntă cu frica de necunoscut. Și, de bună voie sau neavând încotro, am negociat cu noi înșine inevitabile schimbări...
Ceea ce mă preocupă acum este gândul că, pe traseul acestor metamorfoze, nu am incercat să identificăm toate spațiile vitale ale minții noastre neliniștite, astfel încât să găsim la timp partea bună și luminoasă din noi, cu care să ne facem drumul mai prietenos, mai lipsit de griji devastatoare, mai eliberat de orgolii și învolburări insurmontabile. Cred că nu există om care să nu fi avut revelația descoperirii in el însuși a unei lumini despre existența căreia nu știa! Este momentul când sufletul îți este copleșit de o căldură vindecătoare, in fața căreia te pleci și mulțumești cerului că ți-a fost dat să trăiești o asemenea stare...
Fac parte dintre aceia care cred că toți oamenii au venit pe lumea asta, cu sufletul curat, cu bucuria luminii în suflet. Așa cum sunt copiii. Ați observat că toate desenele lor au emblema solară pe ele?...
Poate nu e târziu să ne întoarcem la rădăcini, să refacem drumul și să ne îndreptăm spre cea mai frumoasă destinație: aceea a regăsirii de sine, așa cum a fost ea, in matricea ei cosmică!...
Dara Codescu