PI- de la film la numerologie
In 1998, se nastea - din punct de vedere artistic - un regizor care avea sa se ridice din marea masa amorfa a anonimilor. Darren Aronofsky, pe numele sau, a reusit performanta de a cuceri atat publicul, cat si criticii. Filmul care a facut valuri purta un nume pe cat de simplu, pe atat de cuprinzator: “Pi”. Gazetarii si cinefilii au elogiat tehnica cinematografica, compusa din imagini alb-negru perfect editate, miscari de camera ametitoare, detalii hiperbolizate ridicate la rang de laitmotiv etc.
Dincolo de realizarea tehnica inovatoare sta un subiect la fel de incitant. Filmul este o fantezie in pasi alerti de thriller. In termeni romantici, “Pi” trateaza despre conditia geniului. Pentru pasionatii de mistere, filmul este o capodopera a genului esoteric, prilejuind satisfactia unor investigatii si revelatii de mare interes.
Eroul nostru, pe care deja l-am numit “geniu”, este un matematician obsedat de 3 adevaruri universale:
1. Matematica este limbajul naturii.
2. Totul in jurul nostru poate fi reprezentat si inteles prin intermediul numerelor.
3. Numerele alcatuiesc tipare care se repeta.
Iata trei idei fundamentale care ar putea servi oricand drept baza pentru un tratat de numerologie.
Maximillian Cohen, asa se numeste personajul principal, si-a construit acasa un computer superperformant, de dimensiunea unei camere, cu ajutorul caruia efectueaza calcule, in incercarea de a face conexiuni intre siruri de numere. El are convingerea ferma ca, daca va descoperi acele tipare de numere care se repeta ciclic, va dezlega misterul intregului univers si va gasi cheia care sa ordoneze haosul. Cu alte cuvinte, matematicianul de geniu si-a propus sa ingroape probabilitatea si sa instaureze dictatura certitudinii. Pentru sfidarea sa, regizorul, care a scris si scenariul, pare ca nu-i va da mari sanse. Destinul sau se apropie de cel al unui inger cazut.
Pentru ca deja am anticipat prea mult, sa ne intoarcem la cautarea asidua a eroului. Obsesia sa pentru numere il aduce intr-o stare de paranoia din care nu stim daca se mai poate vindeca. Regizorul-scenarist lasa impresia ca ar fi absolvit un inalt institut esoteric, nicidecum faimoasa scoala de la Harvard (unde chiar a studiat). El intuieste nivelul la care se desfasoara drama eroului sau. Cheia universului, formata din numere, are o dubla aplicabilitate: in planul spiritual si in cel material.
Complicatia care rupe firul povestirii apare in momentul in care matematicianul este incoltit de doua grupuri de interese si strans la mijloc ca intr-o menghina. Pe de o parte, o grupare oculta, ramura hasidica a miscarii cabalistice, afla de aspiratiile lui Maximilian Cohen. Fanaticii religiosi, condusi de rabinul lor, in fapt un guru manat de dorinta egotica pur pamanteana de a detine puterea suprema, apeleaza la solutia diplomatica, dupa care trec gradat la amenintari care culmineaza cu actiunea in forta. De cealalata parte, in tabara adversa se plaseaza o firma de consultanta financiara de pe Wall Street. Mult mai pragmatici, reprezentatii ei il ispitesc pe matematician cu idolul la care se inchinau si ei: banul. Amenintarile si forta sunt dublate acum de santaj si de mita. Cu totii vor sa puna mana pe “cheie”.
La acest nivel se scindeaza si personalitatea eroului. Marea descoperire la care viseaza, numarul maestru (ni se sugereaza ca ar fi vorba despre “Pi” – aprox. 3,14) care ordoneaza intreg universul, nu are pentru Cohen o finalitate spirituala (el nu cauta revelarea lui Dumnezeu sau atingerea intelepciunii supreme), dupa modelul cabalistilor, si nici un scop material, ca in cazul bancherilor de pe Wall Street. Cohen e convins ca numarul-cheie poate explica modul in care se ordoneaza haosul si poate prezice totul, inclusiv evolutia pietei bursiere. Dar obiectivul sau ramane unul abstract. Descoperitea numarului-cheie nu este pentru matematician un mijloc, ci un scop.
Desi eroul este avertizat de singurul sau prieten ca deviaza de la calea pur stiintifica si aluneca spre numerologie, afirmatia se verifica numai partial. Cohen intrevede valoarea simbolica a lui “Pi” (termen folosit generic). In opinia sa, in sirul de numere universal se poate citi orice, de la istorie si prognozele meteo, pana la scorurile din baseball si toate mutarile posibile in jocul de Go. Esecul eroului provine insa din lipsa de asumare a destinului sau. Cohen este un geniu care refuza orice responsabilitate in ceea ce-i priveste pe semenii sai. Pentru el, descoperirea sa epocala are valoare in sine. Geniul, care se izoleaza sistematic intr-o lume ermetica, refuza sa devina maestru si deducem ca secretul urmeaza sa fie pastrat, in conditiile in care nu exista niciun discipol sau, altfel spus, niciun beneficiar al eforturilor si revelatiilor sale.
Demersul lui Maximilian Cohen se ghideaza dupa principiile numerologiei. Motoul lui pare a fi celebrul postulat al lui Pitagora: “Totul este aranjat dupa numar”. Geniul matematicii ignora insa necesitatea de a transmite mai departe informatiile, de a impartasi celorlalti forma de cunoastere la care el capata acces. Circumscrierea idealului sau in sfera numerologiei devine astfel relativa. El nu cultiva alteritatea si se mentine la nivelul unui ego autosuficient. Am putea sa-i dam circumstante atenuante. Intr-o lume profana, in care descoperirea sa ar putea fi redirectionata intr-un scop gresit (bani sau fanatism spiritual), cheia universului e mai bine sa ramana la purtator. Indiferent de interpretarea posibila, eroul isi primeste totusi pedeapsa.
Mesajul principal al filmului ramane incitarea la o meditatie pe tema puterii numerelor. Publicul larg a asociat probabil filmul cu un subiect din categoria “tabu”. Poate de aici si succesul sau. Pentru un ochi avizat si familiarizat cu numerologia, teza existentei unui sir de numere care sa explice atotputernicia lui Dumnezeu si sa dezlege misterele universului, incita la maxim. Filmul inlantuie un set de premise, dar nu propune o solutie.
“Pi” este un argument in favoarea numerologiei. Ca orice opera de arta valoroasa si deschisa, filmul isi face loc dincolo de ecran, in constiinta cautatorului de taine fascinat de aceasta disciplina a cunoasterii. Asadar, acum, “cheia” e la tine…
Valeriu Panoiu