Aveţi destul timp în viaţă?

Când pun această întrebare în seminarele mele despre timp şi bunăstare, în general doar unul sau doi dintr-o clasă de 50 de oameni răspund da. Când îi întreb pe cei doi cum se simt, tind să-mi răspundă cu un zâmbet atoateştiutor. “Sunt foarte fericit cu viaţa mea!” e răspunsul obişnuit. Invariabil, aceşti câţiva oameni spun că şi-au schimbat în mod conştient relaţia cu timpul, într-una care le aduce mult mai multă fericire.

Ceilalţi 95 la sută – ca majoritatea dintre noi – trăiesc ceea ce eu numesc “sărăcie de timp”. Când sunt întrebaţi cum e să nu ai niciodată destul timp de-a lungul zilei, ei spun cam aşa:

“Frustrant. Stresant.”

“E ca şi cum n-aş avea aer.”

“Mă simt mereu sub presiune.”

“Orice aş face, simt că de fapt ar trebui să fac altceva.”

“Mă simt ca prins în capcană.”

“Aud cum ticăie ceasul. Mă gândesc: ‘Ah, Doamne, mi se scurge viaţa.” “De parcă viaţa mea trece pe lângă mine, şi eu nu reuşesc s-o trăiesc.”

Vă sună cunoscut? Afirmaţiile de acest gen sunt refrenul vieţii contemporane. Din moment ce avem cu toţii aceste sentimente, le considerăm normale. E greu de imaginat un alt mod de a trăi. Nu e de mirare că W.H. Auden a numit epoca noastră, epoca neliniştii. Aceasta ni s-a infiltrat atât de adânc încât de curând o femeie mi-a spus că are repetat coşmaruri, în care este întotdeauna în întârziere.

Anxietatea în legătură cu timpul a devenit o problemă esenţială, chiar dacă operează subconştient în viaţa noastră. Thomas Moore îşi începe excelenta sa carte Care of the Soul* cu următoarea afirmaţie: "Marea boală a secolului douăzeci, implicată în toate problemele noastre şi care ne afectează individual şi social, este “pierderea sufletului”.

Înlocuiţi “sufletului” cu “timpului” – puneţi semnul egal între timp şi suflet – şi veţi începe să vă faceţi o idee despre relaţia cu timpul despre care vorbesc. Pentru majoritatea dintre noi timpul înseamnă timpul de pe ceas, şaizeci de secunde pe minut, şaizeci de minute pe oră, douăzeci şi patru de ore într-o zi: cu neputinţă de schimbat, inexorabil, timpul de pe cadran.

Dar dacă ne gândim la timp într-un mod diferit, dacă devenim conştienţi că el conţine nenumărate ritmuri şi că orice moment individual poate fi dilatat sau contractat sub controlul nostru, atunci cred că putem face din timp supusul nostru – şi, făcând asta, să ne umplem vieţile cu fericire şi sănătate într-un grad pe care cei mai mulţi dintre noi nu-l trăiesc şi nici măcar nu şi-l pot imagina.

Dr. Stephan Rechtschaffen

Sursa: Cealata fata a timpului - Editura Amaltea

Imagine: www.mexperience.com