Calea către autodistrugere: abuzuri și forțări în loc de încredere și susținere
Până când nu învățăm că forțarea directă ori indirectă a aproapelui este un abuz care creează traume, nu vom avea încredere, bun simț și colaborare în societate. Abuzăm unii de ceilalți în relații, la locul de muncă, pe stradă, peste tot și apoi ne întrebăm de ce există conflict în societate.
Trăim într-o societate profund traumatizată și nu avem curajul să recunoaștem asta. Considerăm că totul este bine așa cum este, că măcar avem acces la confortul și la obiectul dependențelor care să ne mențină în distragere, în negare. Fără acestea am fi pierduți...
Nevoile individului sunt esențiale pentru că grupul este format din indivizi. Dacă abuzăm individul, abuzăm automat grupul, pentru că acel individ va trăi în continuare în acel grup și va răspândi efectele acelui abuz.
Societatea, așa cum o știm, nu are cum să ajungă prea repede la echilibru, de aceea este responsabilitatea fiecăruia să își creeze un mediu propice pentru sine și pentru cei apropiați. Este momentul să revenim la trăitul în comunități strânse, pentru a simți din nou siguranța, asumarea, respectul, loialitatea, încrederea. Acestea aduc cu adevărat o viață bună, pentru că acestea susțin manifestarea autentică a individului.
Altfel, ne vom forța în continuare, răspândind traume pe care nu le-am rezolvat în interiorul nostru. Din cauza acestor traume, foarte mulți oameni mor, pentru că un om care nu își poate manifesta autenticitatea se va otrăvi fără să își dea seama. O mulțime dintre cazurile de cancere, boli autoimune, boli ale sistemului nervos, tulburări de personalitate sunt cauzate direct de aceste traume (vezi lucrările doctorului Gabor Mate).
Un om care se simte susținut se vindecă mult mai repede decât unul care nu se simte susținut.
Dacă vom continua în acest mod, forțându-ne reciproc, abuzând reciproc unii de alții, ne vom omorî reciproc. Cei care sunt vocali pe rețelele de socializare și spun că este în regulă să forțăm un om pentru că este spre binele lui și al societății, ar fi recomandat să contemple dacă într-adevăr așa este. Acești oameni vocali sunt cei care, din cauza traumelor suferite, nu pot realiza efectele acțiunilor lor, considerând că o alte cale nu există.
Există o mulțime de alte căi însă suntem prea traumatizați, prea condiționați să le observăm. Acest mesaj este dedicat tuturor celor care merg pe calea introspecției și geniului nativ. Acești oameni vor înțelege profund mesajul pe care îl scriu aici, cei care nu au pășit pe această cale, cel mai probabil, vor nega.
Simplul fapt că vor nega ne poate arăta cât de ușor ne negăm unii pe alții, tocmai pentru că negăm ceea ce este în interiorul nostru și nu vrem să lăsăm să iasă din noi, fie că vorbim de traume fie că vorbim de geniul nostru.
Orlando Daniel Stoicescu
https://www.facebook.com/deconditionare
Imagine: stream.org