Calitativ și Cantitativ

Trăim de ceva ani în vremurile consumerismului. Multe, multe, multe! Să fie cât de multe posibil! Multe dorințe! Multe alegeri! Multe relații!

De la hrană, la haine, la stiluri de viață, la religii și parteneri. Căutam și căutam, navigăm și alegem. La un click distanță…și la un destin schimbare sau staționare. Da, alegerile multiple aduc destine multiple. Și cum zicea și Bruckner, dacă până prin 60 te întâlneai la o masă cu partenerul de viață și părinții lui, acum stau și fostele relații. De ce? Pentru că prin alegerile multiple, există și contaminările multiple. 

Care este diferența între calitate și cantitate?

Pai emotiile cantitative nu sunt neapărat și emotii calitative, și invers. Trăirile, momentele, amintirile cantitative, nu sunt neapărat calitative. Iubirea cantitativă nu este neapărat Iubirea calitativă. 

Și plecăm prin idealuri, iar sistemele mari așteaptă nerăbdatoare să ne ofere satisfacerea dorințelor și pierdem plăcerea drumului, a calității călătoriei. 

Vă întreb, câți artiști sunt acum? Câte “vedete”? Câte filme? Câte televiziuni? Câte branduri de haine? Câte cafenele? Câte cărți? Câte religii? Câte forme de medicină? Câte joburi? Câte domenii de activitate? Câte alimente? Câte și mai câte. 

Da, minunat! Putem să alegem! Nu mai suntem constrânși! 

Și? Când întoarcem pâlnia? Ce vedem? Mai este cineva responsabil de atâtea alegeri? Mai este cineva responsabil de "Sănătate", un drept atat de fundamental și uman.

În acest tumult de cantitativ, calitativul își pierde esența, trăirea și intensitatea. Își pierde spiritul, însuflețitul!

Când mi-am luat prima oara o haină făcută de cineva special pentru mine, din acel moment am înteles ce înseamnă calitativul, ce înseamnă relația. Căci despre asta vorbim! Am cunoscut designerul, am cunoscut croitorul, am intrat în contact cu ei și efectiv într-o formă de relaționare. Când îți cumperi ceva, orice, de la o haină la o piesa de mobilier, tu știi cine a creat-o? De la cine a pornit ideea? Cine a pus-o în practică, în act? 

Suntem oameni, interdependența există, avem nevoie de ea și este la granița dintre dependență și independență, este acel GRI! Vorbesc despre relații și cât mai intram noi în relații calitative cu ceilalti și cât cantitative. 

Câte facultăți avem în acest prezent? Câți specialiști? 

Da, este loc pentru toată lumea! Dar ce facem când specialiștii încep să ne trateze cantitaiv, ca pe obiecte? Și mă gândesc că știți și voi domenii în care nu ești decât un număr și atât. Autenticitate, unde ești? Sau mai bine zis…UMANITATE!

Cred că suntem responsabili să începem să oferim o mai mare semnificație și responsabilitate calității și să înțelegem cât suntem de umani și că oricât am avea cantitativ, nu va compensa trăirea calitativă. Trăirea care contează, care face diferența,  autentică! Și aia care durează…în TIMP! Timpul și calitatea vieții.

Observ prin această avalanșă cantitativă, parțialitatea care s-a creat în jurul relațiilor. Almost împreuna, almost fericit, almost împlinit, almost…

Și timpul? Cât timp calitativ petrecem și cât timp cantitativ alergăm?

Uneori mă întreb, unde alerg frate că tot acolo ajung! 

Frână, respiră și reconfigurare destin!

Este minunat că nu mai suntem constrânși, este minunat că suntem liberi să alegem și să ne exprimăm! Totuși să ne și amintim în noi faptul că libertatea înseamnă responsabilitate și că ea se termină atunci când și acolo de unde începe libertatea celuilalt. Vorbesc aici despre Subiectivitatea Obiectivității. Să ne amintim că, cu toate cantitățile care există în acest prezent jurul nostru, suntem oameni și nu ne putem trata cantitativ.

Să fie cu IUBIRE calitativă! 

Alexandru Ionuț Bătinaș