Când ajutăm cel mai mult?
Când ne dăm la o parte din calea ajutorului. Când nu mai încercăm să reparăm, ci stăm cu ceea ce este.
Și ii permitem oricărei ființe umane să schimbe în ritmul său, la momentul potrivit pentru ea și doar când și dacă e timpul să curgă în acea direcție.
Când onorăm procesul și experiența fiecăruia.
Când ne mutăm din aroganța salvatorului care știe tot pentru ceilalți, în smerenia ființei care doar experimentează și știe că nu știe nimic.
Când nu ne facem mai mari decât ceilalți, crezând că știm cum ar trebui să trăiască ei. Când înțelegem că fiecare are dreptul să-și aleagă și să-și trăiască propriul destin.
Când doar susținem cu energia noastră ceea ce este și ceea ce sunt ceilalți. Când spunem bun venit, la întâlnirea cu momentul prezent, tuturor emoțiilor care cândva erau împărțite în frumoase și urâte, bune și rele.
Când ascultăm nemișcați, cu respect și compasiune. Când alegem să fim un spațiu în care viața, cu tot ce e ea, e binevenită. Și noi toți, odată cu ea.
sursa foto: Gabe Tomoiaga