Câte vise ai amânat
Le mai ştii? Pentru câte te-ai gândit că mai există mâine, săptămâna, luna, anul viitor? Eşti printre cei cu noroc în zile, eşti încă aici şi încă te răsfeţi cu gândul şerpuitor că asta va mai dura. Mult.
Şi îţi doresc din tot sufletul să fie aşa! Dar tocmai pentru că ai primit darul zilei de azi şi speranţa celei de mâine, nu le lua de bune. Foloseşte-le, merită-le! Scutură-te de amorţeală, scoate la lumina soarelui Visul. Oricare, oricât de mic, oricât de mare.
Ştiu că îl ai! Urmează-ţi inima indiferent cât de nebun îşi creşte valul. Îi datorezi asta pentru fiecare din clipele pe care le-ai pierdut în tristeţi, amăgiri, îndoieli şi ea te-a urmat.
Învaţă să te iei mai puţin în serios, să dărâmi din zidurile lui „trebuie”, să vezi mai multe din semnele din tot împrejurul tău, să faci în fiecare zi ceva mărunt de care ţi-e frică, să te accepţi aşa cum eşti, cu bucurie, fără să-ţi ceri nimic.
Oricât de sus vrei să ajungi, poți! Nu lăsa pe nimeni să te convingă de altceva! Când crezi că nu mai știi ce îți e bun, caută o fotografie cu tine copil... privește-te în ochi și vezi dacă pe el, pe copilul care ai fost l-ai făcut fericit sau l-ai uitat, plâns, într-un colț de viață. Oricum ar fi, cât încă ești viu, nimic nu e pierdut! Scutură-ți de praf genunchii, îndreaptă-ți umerii și ridică-te! Poți! De câte ori e nevoie.
Pleacă în miezul nopţii de acasă să prinzi răsăritul pe malul mării, lasă o zi măcar tot ce ai de făcut şi umple-ţi viaţa cu ce VREI să faci!
Fără milă de obişnuinţe.
Prinde gustul libertăţii, apoi luptă pentru ea! Cu tot ce ai.
Pentru că întru sufletul tău împlinit luptă deja întregul Univers, în fiecare zi – îţi răsare soarele viu, îţi coace grânele care să te hrănească, îţi trimite mereu în cale oamenii, energia, aripile, minunile de viaţă care să te crească drept.
Fericit.
Anca Constantin
Sursa imagine: www.pinterest.com