Căutarea sensului

Caut de mult timp. Caut o explicaţie pentru viaţa terestră. Am dorit să ştiu de ce se naşte omul, de ce se transformă copilul în adult, înfruntând atâtea dificultăţi, pentru a se căsători şi a face la rândul lui copii, care se vor transforma şi ei în adulţi, cu tot atâtea dificultăţi, numai pentru a îmbătrâni şi a-şi pierde apoi treptat facultăţile dobândite cu preţul unor eforturi imense, proces care culminează cu moartea!

Totul pare un lanţ interminabil, fără început şi fără sfârşit. În permanenţă se nasc copii, care învaţă şi se luptă din greu pentru a-şi dezvolta plenar corpul şi mintea, pentru ca în cele din urmă, după un timp relativ scurt, totul să se termine, iar trupul lor să se transforme într-un îngrăşământ natural pentru pământul în care sunt îngropaţi.

Care poate fi semnificaţia acestui nonsens aparent? Să fie singurul scop al acestui proces acela de a da naştere noilor generaţii, de a asigura continuitatea vieţii pe pământ? Chiar şi cei care nu se preocupă numai de asigurarea unor descendenţi, care lasă în urma lor o operă spirituală, chiar şi ei împărtăşesc acelaşi destin… Şi ei îmbătrânesc, iar în cele din urmă pământul îi primeşte la sânul lui, împreună cu talentele lor cu tot.

De ce este necesar ca un Michelangelo, un Leonardo da Vinci, un Giordano Bruno, un Goethe, şi atâţia alţii, să sfârşească prin a fi devoraţi de aceleaşi straturi de pământ care se îngraşă din corpurile acestor titani? Nu! Este imposibil ca viaţa pe pământ să fie atât de golită de sens! Dincolo de acest ciclu aparent interminabil de naşteri şi de morţi trebuie să existe un sens mai profund, şi oricât de inexplicabilă ar putea părea unei minţi mai confuze, trebuie să existe o raţiune perfect  valabilă,dacă este privită dintr-o altă perspectivă!

Dar cum putem descoperi această altă perspectivă a lucrurilor? Cum putem descoperi calea care conduce la această cunoaştere? Cine ne poate indica direcţia, unde poate fi găsită persoana iniţiată care poate descifra misterul, care poate revela adevărul  ascuns? Dintotdeauna au existat pe pământ oameni excepţionali care au vorbit – cu o siguranţă incredibilă – despre secretul vieţii, şi a căror viaţă a stat mărturie cunoaşterii lor, oameni pe care îi numim în mod curent iniţiaţi. Dar de unde şi de la cine au primit aceşti „iniţiaţi” iniţierea lor?

Şi pentru ce au fost iniţiaţi ei? Să luăm de pildă exemplul lui Socrate: el a luat cupa cu otravă cu uncalm divin, cu zâmbetul pe buze, fără să se teamă de efectul veninului, explicându-le discipolilor cum i se răcesc picioarele, cum avansează răceala morţii, la fel ca un şarpe, către inimă. Conştientde iminenţa morţii, el şi-a luat rămas bun de la discipolii săi fideli şi a închis ochii.

Ce cunoaştere absolută trebuie să fi avut el pentru a întâmpina moartea cu o atitudine atât de senină? Din ce sursă s-a inspirat el? La fel şi ceilalţi giganţi care au trăit pe pământ, în diferite epoci, de unde au primit ei cunoaşterea misterului vieţii şi morţii, de unde au primit ei iniţierea lor? Chiar şi astăzi se mai găsesc pe pământ asemenea „iniţiaţi”, precum şi mijloacele prin care se poate ajunge la o asemenea cunoaştere, la marea şi autentica iniţiere.

Viaţa m-a ajutat să înţeleg că Biblia nu este doar o culegere de basme, ci a fost scrisă de iniţiaţi care ne-au transmis – într-un limbaj ocult – adevăruri profunde şi ascunse. Nu întâmplător se spune aici: „Caută şi vei găsi; bate şi ţi se va deschide”.

Elisabeth Haich

Sursa: Initierea - Editura MIX

Imagine: annmariebone.deviantart.com