Ce este vibraţia?
E un cuvânt pe care îl folosim tot timpul, însă mulţi dintre noi nu ştim prea sigur ce înseamnă. Desigur, întotdeauna putem să ne bazăm pe definiţia simplistă din dicţionar: o vibraţie este, pur şi simplu, o mişcare repetitivă. Coarda unei chitare vibrează când o atingi; numărul de deplasări înainte şi înapoi ale coardei într-o secundă este „frecvenţa” vibraţiei. Noi o înregistrăm ca pe un anumit sunet. Dacă schimbăm frecvenţa, schimbăm sunetul.
Însă efectele vibraţiei depăşesc cu mult ceea ce pot percepe simţurile noastre, fără nici un fel de ajutor. De exemplu, forţa care face un magnet să se lipească de frigider este aceeaşi forţă care vă permite să vedeţi conţinutul frigiderului atunci când deschideţi uşa în timpul nopţii - şi anume, electromagnetismul. Singura diferenţă dintre magnetism
şi lumina vizibilă este frecvenţa mişcării ondulatorii a energiei.
Ce sunt culorile? Sunt frecvenţe diferite de lumină vizibilă, interpretate de creierul nostru. Ce sunt căldura şi frigul? Sunt diferite frecvenţe de mişcare moleculară - din nou, aşa cum sunt ele interpretate de creierul nostru. Lucrurile continuă aşa, până la nivelul celor mai mici particule subatomice. De fapt, aşa cum am explicat deja, fizica nu face decât să confirme o credinţă veche - anume, că totul în univers este format, esenţialmente, din vibraţii care au loc la diferite frecvenţe.
Dacă schimbăm frecvenţa vibraţiei, vom schimba şi natura particulei pe care o defineşte vibraţia. Când vibrează un electron, spun unii, tremură întreg universul. Vibraţia şi frecvenţa au de a face cu alte două concepte - rezonanţa şi antrenarea. Gregg Braden, în cartea sa, Păşind printre lumi le defineşte.
Rezonanţa, explică el, este... "un schimb de energie între două sau mai multe sisteme energetice. Schimbul este bidirecţional şi permite fiecărui sistem să devină un punct de referinţă pentru celălalt. Un experiment obişnuit pentru ilustrarea rezonanţei este plasarea a două instrumente cu coarde, în colţuri opuse ale camerei. Dacă atingem coarda cea mai de jos a unui instrument, va vibra aceeaşi coardă la cel de al doilea instrument. „A doua coardă” nu este atinsă de nimeni; ea reacţionează la undele de energie care traversează încăperea şi îşi găsesc rezonanţa cu cealaltă coardă.
Antrenarea, continuă el, este... o aliniere de forţe sau de câmpuri energetice, astfel încât să permită transferul maxim de informaţie sau comunicare. Spre exemplu, să luăm două elemente adiacente, care vibrează amândouă. Unul vibrează mai repede, iar celălalt vibrează la o viteză mai lentă. Tendinţa elementului de vibraţie scăzută de a se sincroniza şi de a se conforma elementului de vibraţie mai rapidă poate fi considerată antrenare, în măsura în care se realizează potrivirea, putem spune că a avut loc antrenarea, sau că vibraţia mai rapidă a antrenat vibraţia mai lentă.
Deci, ce înseamnă asta pentru noi? înseamnă că „a acorda sau a antrena la o frecvenţă superioară” semnifică „a se armoniza cu o mişcare recurentă, ce are loc cu un număr mare de repetări pe secundă”. Gândiţi-vă la asta, luând în considerare efectele acestei acordări. Să spunem că v-aţi născut cu daltonism, incapabili să distingeţi culoarea albastră de culoarea roşie si de culoarea galbenă. La un moment dat, se întâmplă ceva cu ochii voştri şi celulele care receptează culoarea se activează. Vă puteţi imagina? Dintr-o dată, se trezeşte la viaţă un tărâm de percepţie cu totul nou pentru voi.
Eric Pearl
Sursa: Reconectarea - Editura For You
Imagine: pixabay.com