Cine e Leu să traiască, cine nu să nu-și dorească!
Ştii cum e să fii întrebat ce zodie eşti şi când spui că eşti Leu, să vezi nişte reacţii cu ochi mari şi buze ţuguiate a admiraţie combinată cu invidie, de parcă ai câştigat premiul cel mare la Loteria Vizelor (în)Dumnezeite şi eşti abonat pe viaţă la noroc, bucurie şi abundenţă? Dacă eşti Leu, ştii... Ca şi cum Tu, pentru că eşti Leu, pocneşti din degete, şi gata, primeşti tot şi ceva pe deasupra ca să ai şi mâine şi poimâine şi mereu... ţi se cuvine.
Acu' nu înţelegeţi că eu nu mă bucur că oamenii mă văd aşa şi că-mi atribuie asemenea atuu-ri şi uşurinţe şi pile la Cel-de-Sus, căci nu e chiar departe de adevăr... :) Şi totuşi, numai cine dansează cu această energie a Leului, mai ales prin el însuşi, dar şi dacă a avut ocazia să se scufunde în cunoaşterea şi descoperirea (dificilă treaba!) unui Leu, numai acela are idee ce înseamnă să-ţi iei în viaţă asta aşa ceva pe cap şi în inima...
Ei bine, să fii Leu e un dar, într-adevăr. În egală măsură, însă, e un sus-jos permanent, o lupta cu sine pe care puţine alte semne o mai duc în asemenea forţă, o strălucire demnă care costă de regulă multă încrâncenare şi chiar durere. Nu e ca şi cum tot ce are un Leu frumos e de-a gata. Nu, un Leu care străluceşte a muncit, a şlefuit, a transformat ceva până acolo. Un Leu care îşi poartă coama cu demnitate, ca şi cum viaţa cu tot ce are mai bun în ea i se cuvine, înţelege şi crede că suntem aici pentru a ne bucura de viaţă, pentru a face ce ne place şi a trăi fix cum ne place. Asta este miza Leului: bucuria. Şi experienţa. Şi iubirea.
Pentru un Leu e vital să iubească ce este, ce face şi ce are. Altfel, îşi pierde bucuria. ŞI dacă îşi pierde bucuria, începe să devină tiran, să-i domine pe ceilalţi, să-i sufoce pretinzându-le tot felul de gesturi de dovezi.
Leul conştient este capabil de o nobleţe naturală, firească, regală... O generozitate şi un fair-play cu care rar ne întâlnim. Nu e capabil să urască, să se răzbune, să poarte resentimente. Dacă se supără, îi trece repede. Are şi obiceiul de a se înfuria...când lucrurile nu-i ies cum vrea sau nu primește atentia așteptată.
Leul conştient se comportă că un rege înţelept. Însă chiar şi înţelept fiind, nu-ţi dori să străluceşti mai mult decât el. Nu vei avea loc pentru asta. Şi oricum, există atâta loc sub soare, de ce nu ţi-ai căuta o altă scenă, pur şi simplu?...
Dacă stai lângă un Leu, trebuie să ai grijă cât îi dai, cât de mult te laşi sedus, pentru că e posibil să te arzi sau să te trezeşti că joci în filmul lui şi niciodată în al tău. Iar asta nu e neapărat rău, depinde ce vrei, ce alegi...
Leul inspiră, în preajma lui pare că totul e mai ușor, joacă deseori rol de locomotivă. Îi împuternicește pe cei din jur, îi încurajează, prin putine cuvinte, dar hotărâte, să facă ce-și doresc.
Leul poartă coroana care străluceşte dar aceeaşi coroana îl poate şi incomoda deseori. Fie prin aşteptările pe care le creează în ceilalţi, fie datorită standardului înalt la care mereu îşi doreşte să se ridice şi a dorinţelor care nu se mai opresc. El mereu vrea ceva. Iar asta chiar şi pe el îl oboseşte, darămite pe ceilalţi.
Leul e Inima. Are nevoie de iubire ca de aer. Când nu iubeşte, îşi creează poveşti despre iubire, iubeşte ideea de iubire. Poate chiar să se convingă singur că iubeşte. Tot e mai bine decât nimic... Şi totuşi, aşa apar deziluziile Leilor, din cauza poveştilor pe care şi le construiesc în cap şi la nivelul cărora nimeni niciodată nu se va putea ridica vreodată, uneori nici măcar ei.
Pentru Leu, viaţa este o scenă. Un joc. O piesă. Uneori dramatică. Alteori o experienţă fericită. Dar niciodată plata, seacă sau banală. Nici ca distribuție, nici ca scenariu...
Nicoleta Svârlefus
https://www.nicoletasvarlefus.ro/programe
Sursa imagine: aquasixio.deviantart.com