Cine sunt eu? Explorarea uneia dintre cele mai importante intrebari din existenta noastra
Acesta poate sa nu fie cazul tau, dar stiu ca eu - si multi altii cu care am interactionat - au trecut prin schimbari majore in viata lor. Eu insumi am trecut printr-o schimbare care m-a condus catre un mediu in care m-am simtit izolat, fara directie, si cu nimic altceva care sa ma sustina, in afara de mine insami. Acest lucru m-a adus fata in fata cu infamul "vid", un gol in care avem tendinta de a ne intalni cu incalcita, dar revelatoarea intrebare: "fara toate acestea, cine sunt eu?" Daca suntem interesati de spiritualitate, ne "prindem". Suntem fiinte spirituale eterne care au o experienta umana temporara. Probabil ne place sa vorbim despre asta. Si, de obicei, o facem pentru ca am avut astfel de experiente spiritale si franturi din adevarata noastra natura, pentru ca avem nevoie de inspiratie sau, pur si simplu, pentru ca rezonam cu adevarat cu aceasta realitate. Stiu ce fac! "Intelegerea" a cine suntem este un instrument minunat, dar intruchiparea adevaratei noastre naturi, si a o simti cu adevarat din interior, este cu totul altceva.
A ajunge la intelegerea a ceea ce suntem nu este diferita de a deschide usa de la o casa - casa fiind o metafora pentru mintea noastra umana. Este un pas mare; vom lasa sa patrunda putina lumina in ea! Dar asta inseamna ca am cercetat-o in detaliu? Inseamna neaparat ca am trecut prin fiecare camera, am deschis fiecare dulap si chiar am petrecut ceva timp in "subsolul" infricosator? Probabil am atins punctul culminant in fiecare incapere; dar ne-am facut timp pentru a le explora complet, a sta in ele, a medita in ele, a deschide geamurile pentru a lasa lumina inauntru, si probabil sa facem si putina curatenie? Suntem de acord cu a lasa usile deschise pentru noi si pentru ca altii sa vada?
Cunoasterea adevarului, exprimarea intelepciunii si a fi lumina, este minunat, dar lumina nu se limiteaza la a lasa sa intre ceea ce este confortabil si acceptabil pentru minte. Lumina este aici pentru a ilumina toate camerele, chiar si cele mai prafuite dulapuri, cu toate vechiturile, acele bagaje emotionale incarcate pe care am fost reticenti a le explora. Acesta este motivul pentru care este util sa realizam ca auto-descoperirea nu este o concluzie mentala, ea este un proces continuu de descoperire, care implica de multe ori o mare curatare de vechi.
DE LA A TE IDENTIFICA LA A FI
Ce punem in ordine? Stim cu totii ca inteleptii spun: "Da drumul tuturor atasamentelor." Este adevarat ca atasamentele noastre sunt cele care ne trag in jos si ne mentin limitati la vechile tipare, dar o realizare mai importanta este raspunsul la intrebarea: De ce suntem atasati?
In experienta mea, lucrez prin atasamentele mele la a primi iubire si la mentinerea unor relatii apropiate. De ce sunt aceste atasamente acolo? Pentru ca m-am simtit abandonat si respins in trecut, si o parte din mine s-a temut sa simta acest lucru din nou. Mintea mea a mentinut o identitate cu perceptia si reactia emotionala din trecut.
Unii pot fi mai specific atasati de munca pe care o fac sau de locul si reputatia lor in societate - pentru ca, probabil, fara acestea ei s-ar simtii inadecvati sau nevrednici. Poate ca mintea lor a pastrat o identitate cu o parte din ei, care s-a simtit inadecvata sau nevrednica in trecut. In cele din urma, ea are intotdeauna de-a face cu frica de a se confrunta sau re-confrunta cu durerile trecutului, si discomfortul ca inca nu a invatat din ele si nu le-a integrat.
Cea mai mare provocare, dar si cel mai eliberator lucru pe care il invatam prin acest proces de deblocare, este de a ne dez-identifica de ceea ce nu este originar de fiinta noastra.
Sa ne referim la analogia cu casa, din nou. Suntem in proces de a vizita toate camerele - indiferent de ce energii poarta acestea - si le transmutam cu lumina si prezenta noastra.Suntem pur si simplu vizitatori neutrii, simtim ce energie este acolo si curatam ce nu mai este necesar. Dar putem face acest lucru eficient, gandind ca noi SUNTEM camera, culoarea vopselei, mirosul, amintirile, istoria, povestile...? Acest lucru devine si mai dificil atunci cand ramanem atasati la identitatile si povestile din mintea noastra.
"Cel mai amuzant lucru despre minte este ca ea vrea sa ascunda lucrurile si sa treaca dincolo de suferinta ei, dar ii este frica sa dea drumul identificarii pe care o are cu aceasta" - Franco DeNicola
Avem nevoie sa ne permitem noua insine sa simtim pur si simplu briza in fiecare carmera a fiintei noastre, fara judecata, chiar daca este prea cald sau prea frig, confortabil sau inconfortabil, dureros sau placut. Pe masura ce renuntam la nevoia noastra de a judeca experientele si emotiile - fie din trecut sau prezent - lupta isi pierde controlul si vom dezvolta un sens mai profund de compasiune si libertate, pe care nu l-am putut accesa inainte. Acest lucru este atunci cand incepem sa simtim uniunea noastra originara cu viata - sinele nostru interior este deja intreg si complet. Ne putem permite acum sa respiram in cunoasterea ca exista VIATA dincolo de identitate, VIATA dincolo de "moarte". Viata este dansul minunat al trecerii de la jocul de-a identitatea la jocul de aducere aminte. Totul este o oportunitate de a ne cunoaste dincolo de poveste... Cine stie? Poate ca noi am fost cei responsabili cu scenariul, tot timpul.
"Cum sa te eliberezi de atasamentul fata de lucruri? Nici macar nu incerca. Este imposibil. Atasamentul fata de lucruri dispare de la sine atunci cand nu mai cauti sa te regasesti in ele." - Eckhart Tolle
Elina St-Onge
Sursa: www.collective-evolution.com
Tradus de: Cristina Ciobanu
Imagine: images.fineartamerica.com