Comunic, nu mă rog. Cu capul sus și coloana dreaptă

Îmi ajustez relația cu Dumnezeu. Nu Îl mai rog, nu-I mai cer iertare, nu mă mai simt vinovat. Dacă sunt creația Lui, dacă este Tatăl meu din Ceruri este limpede că nu are nevoie de toate aceste ploconeli din partea mea. De respect, da, ca orice părinte bun și demn.

Eu când o să am un copil, oare o să îl pun să stea în genunchi și să mă roage să-i iau o înghețată? O să îl pun să mă venereze ca să-i cumpăr o bicicleta? Să îmi recite laude, să se milogeasca și umilească în fața mea? Nu. Îi ofer din iubire ce are nevoie și ce e bine pentru el.

Îl iert când greșește și caut binele lui în permanență. Îl las să aleagă și îl susțin în direcția aleasă. Vreau un copil demn, cu spatele drept. Așa consider că mă vrea și Creatorul pe mine, demn! Nu mă rog, dialoghez. Nu sunt umil dar smerit și demn. Nu îmi cer iertare ci mă consider iubit și îndrumat indiferent cât am greșit. Mă simt protejat și ajutat ca de un părinte bun și iubitor. Mă simt binecuvantat și dăruit cu tot ce e mai bun pentru mine.

Dacă mai adaug și perspectiva că Dumnezeu face parte din mine și eu fac parte din el, această Energie din spatele trupului, organelor, celulelor, atomilor prin care totul se crează și se manifestă - cu atât mai mult mă vrea demn. Sau așa consider eu. Si simt că e o considerație bună.

Comunic, nu mă rog. Cu capul sus și coloana dreaptă.

Am trecut azi pe lângă o biserică. Am vrut inițial să evit. M-am gândit că nu am chef să mă milogesc și să mă rog, să cer iertare și să mă umilesc. Apoi mi-am dat seama că nu este vorba despre asta, nu e nevoie de asta, nu mai pot face asta. Pot comunica, pot cere, pot întreba, cu demnitate și încredere. Așa că asta am făcut.

Autor: Alexandru Gavriliu   
Instagram: alexgavriliu 

----- 
🌐 Facebook 🌐 Instagram