Conversatie cu Dumnezeu!

Azi am ales sa am o conversatie cu Dumnezeu.
Ne-am dat intalnire la un ceai, intr-o duminica frumoasa de vara, ca doi prieteni vechi care nu au mai stat de vorba demult, desi s-au tot cautat…

O conversatie care nu a inceput cu “ce mai faci?”, cum se intreaba de obicei. Stia ce fac. Stie mereu…
Am inceput eu prin a-i multumi pentru rabdarea cu care m-a asteptat la aceasta intalnire. Pe care am amanat-o de multe ori, am evitat-o de prea multe ori sau am considerat ca am avut-o doar din doua vorbe schimbate ocazional si in fuga…

I-am multumit si pentru dragostea cu care mi-a trimis daruri chiar si cand eram prea ocupata sa le primesc sau sa le pretuiesc. Pentru viata mea frumoasa, pentru sanatatea mea, pentru familia mea, pentru tot ceea ce am, pentru job-ul pe care il am, pentru prietenii mei minunati. Pentru frumusetea din mine si din jurul meu. Pentru miracolele din fiecare zi.
Mi-a parut rau ca l-am lasat atat sa astepte si ca multa vreme nu i-am dat nici un semn. Mi-a zambit intelegator si am inteles ca e ok, ma iertase demult. Sau poate nu fusese niciodata suparat.

Am vorbit despre multe…

Am vorbit despre mine, despre cine sunt eu, despre cum m-am cautat multa vreme si am incercat sa aflu care e rostul meu pe acest pamant. Mi-a spus sa privesc in jurul meu ca sa inteleg cine sunt eu. Si am vazut lucurile frumoase pe care le iubesc si ma inconjoara, muzica, dansul, oamenii senzationali din viata mea, am privit cerul, florile, soarele, marea, animalutul care ma iubeste neconditionat de 12 ani, am simtit toata dragostea si aprecierea pe care le primesc de la cei din jur, am vazut femeia frumoasa care imi zambea din oglinda…
Despre rostul meu in lume…nu are un job-description pentru mine. E de ajuns sa Fiu, dar pot sa si aleg. Am ales sa iubesc, sa daruiesc, sa adaug valoare in fiecare zi la ceea ce exista, sa aduc bucurie si liniste oamenilor. Am ales sa creez. Am ales sa las mereu ceva frumos in urma mea, fie si un zambet, un gand bun sau o adiere de parfum.

Am vorbit despre viata. Despre tot ce a fost si este viata mea de pana acum. Despre incrancenare, despre orgoliu, despre competitie, despre lupta. Despre datile in care m-am revoltat in fata lui pentru ca nu eram de acord. Despre datile in care l-am certat ca nu mi-a cerut si mie parerea. Despre dorinta de a demonstra ca sunt cea mai buna.
A zambit din nou intelegator si mi-a spus sa privesc din nou in oglinda. Sunt multumita si mandra de ceea ce vad si am inteles ca asta e rezultatul tuturor acelor dati, ca tot acel trecut a contribuit la ceea ce sunt eu azi.

Am vorbit despre curaj. Despre curajul de a te arunca in valuri fara sa stii sa inoti. Despre curajul de a accepta orice noua provocare. Despre curajul de a avea incredere. Despre aventura in toate formele ei. Despre indrazneala si convingerea ca vei reusi. Despre Schimbare.

Am vorbit si despre iubire. Si despre singuratate. Mi-a aratat toata iubirea care mi-a fost oferita de-a lungul vietii si pe care am refuzat-o si alungat-o in mod sistematic. Si am vazut si frica care nu ma lasa sa o primesc. Mi-a aratat toata iubirea din mine, asteptand doar sa-i dau voie sa plece catre cei din jur fara sa-mi fie teama.
Am inteles ca fiecare om care a aparut in viata mea a aparut cu un scop si m-a invatat ceva. Chiar daca nu a ramas - a plecat singur sau l-am alungat eu. Chiar daca mi s-a parut nedrept. Era parte din Plan.
Mi-a spus ca nimeni nu e singur, niciodata. Ca suntem toti unul si suntem mereu impreuna.

Si am tot vorbit…

Am inteles ca de fapt totul e iubire. In toate formele si manifestarile ei. Ca suntem iubire, traim in iubire, actionam din iubire. Ca nu e nimic altceva. Si nici nu avem nevoie de nimic altceva. Ca in inima sunt toate raspunsurile, toate darurile si frumusetile. Trebuie doar sa o deschidem si sa o lasam deschisa.
Si i-am promis ca o voi face. Si ii voi ajuta si pe altii sa o faca. Ne vom ajuta unii pe altii sa o facem pana cand din inimile tuturor va izvori doar iubire.

Ne-am luat ramas bun imbratisandu-ne ca doi buni prieteni. M-a mangaiat cald pe obraz si mi-a spus ca pot sa-l chem oricand la un ceai sa stam de vorba, vine cu drag. Si cu multa iubire.

~Monica Sirm