Convingerile, sensul vieţii

De obicei ne gândim la convingeri ca la nişte crezuri sau doctrine, şi asta şi sunt multe dintre ele. Dar in sensul cel mai elementar, o convingere este orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religioasă sau pasiune care poate da un sens vieţii. Ne stau la dispoziţie nenumăraţi stimuli. Convingerile sunt nişte filtre organizate, prestabilite, pentru modul cum percepem ceea ce ne inconjoară. Convingerile sunt ca nişte comandanţi ai creierului.

Atunci cand credem cu tărie că ceva este adevărat, este ca şi cand am da o comandă creierului nostru în legătură cu felul în care îşi reprezintă ceea ce se întamplă. Casals credea în muzică şi în artă. Iată ce a dat frumuseţe, ordine şi nobleţe vieţii lui şi iată ce zilnic făcea incă minuni pentru el. Pentru că el credea in puterea transcendentală a artei lui, care ii dădea nişte puteri ce sfidează aproape capacitatea de înţelegere. Convingerile lui îl transformau zilnic dintr-un bătrân obosit într-un geniu plin de vitalitate. In sensul cel mai profund, îl ţineau in viaţă.

John Stuart Mill scria odată: „Forţa unei persoane care are o credinţă este egală cu forţa a 99 de oameni care au doar interese." Iată de ce convingerile deschid calea către desăvarşire. Convingerea trimite o comandă directă către sistemul vostru nervos. Atunci când credeţi că ceva este adevărat, chiar intraţi în starea că acel ceva este adevărat. Mânuite cu pricepere, convingerile pot fi cele mai puternice forţe care să creeze binele în viaţa voastră.

Pe de altă parte, convingerile care vă limitează acţiunile şi gandurile pot fi tot atat de devastatoare pe cat de dătătoare de putere sunt convingerile productive. De-a lungul istoriei, religiile au insufleţit milioane de oameni şi le-au dat tăria să facă lucruri de care ei nu se credeau in stare. Convingerile ne ajută să eliberăm resursele cele mai preţioase din adâncul nostru, creând şi dirijând aceste resurse în sprijinul rezultatelor pe care urmărim să le obţinem.

Convingerile sunt busola şi hărţile care ne ghidează către ţelurile noastre şi ne dau sentimentul de siguranţă că vom ajunge acolo. Fără convingeri sau priceperea de a pătrunde la ele, oamenii pot fi lipsiţi de puteri. Sunt precum o motocicletă fără motor sau fără ghidon. Cu convingeri călăuzitoare puternice, aveţi puterea să treceţi la fapte şi să creaţi lumea în care să vreţi să trăiţi. Convingerile vă ajută să vedeţi ce anume vreţi şi vă dau puteri să obţineţi acele lucruri.

De fapt, in comportamentul uman nu există forţă mai puternică decât credinţa. In esenţă, istoria omenirii este de fapt istoria credinţei umane. Cei care au schimbat istoria - fie Christos, Mahomed, Copernic, Columb, Edison sau Einstein - au fost oamenii care ne-au schimbat convingerile. Pentru a ne schimba propriul comportament, trebuie să începem cu schimbarea convingerilor noastre. Dacă vrem să copiem desăvarşirea, trebuie să învăţăm să copiem convingerile celor care ajung la desăvarşire.

Cu cât aflăm mai mult despre comportamentul uman, cu atât aflăm mai mult despre puterea extraordinară pe care o au convingerile asupra vieţii noastre. In multe privinţe, acea putere sfidează modelele logice pe care le avem mulţi dintre noi. Este însă limpede că, chiar la nivel fiziologic, credinţele (reprezentări interne corespunzătoare) au control asupra realităţii.

Nu cu mult timp în urmă s-a intreprins un studiu asupra schizofreniei. Intr-unul din cazuri era vorba de o femeie cu personalitate dublă. In mod normal, nivelurile glicemiei ei erau perfect normale. Dar în momentele când credea că este diabetică, întreaga ei fiziologie se schimba în aşa fel încât să semene cu cea a unui diabetic. Convingerea ei devenea realitate. Cu toată puterea lui, procesul nu presupune nici un fel de magie obscură.

Convingerea nu este nimic altceva decât o stare, o reprezentare interioară care guvernează comportamentul. Poate exista o convingere însufleţitoare în posibilitate - o convingere că vom reuşi să facem ceva sau să realizăm altceva. Poate exista o credinţă descurajatoare - convingerea că nu vom reuşi, că limitările noastre sunt limpezi, de nerezolvat şi copleşitoare. Dacă voi credeţi în succes, veţi găsi puteri să-l obţineţi. Dacă însă credeţi in eşec, acele mesaje vor tinde să vă conducă să trăiţi şi acea experienţă.

Ţineţi minte: aveţi dreptate indiferent dacă spuneţi că puteţi să faceţi un anumit lucru sau că nu puteţi să-l faceţi. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Problema este ce fel de convingeri este cel mai bine să avem şi cum să ni le dezvoltăm. Naşterea desăvarşirii începe cu conştientizarea de către noi a faptului că o convingere poate fi aleasă. De obicei nu gândim aşa, dar convingerea poate fi o alegere conştientă. Vă puteţi alege convingeri care să vă blocheze sau convingeri care să vă sprijine.

Şmecheria este să alegeţi convingeri care să vă conducă spre succes şi către rezultatele pe care le doriţi şi să vă lepădaţi de cele care vă trag inapoi. Cea mai eronată concepţie pe care o au oamenii in legătură cu convingerea este că aceasta este un concept intelectual, static, un fel de înţelegere fără legătură cu acţiunea şi cu rezultatele. Nimic mai neadevărat! Convingerea reprezintă pragul către desăvarşire tocmai pentru că nu are nimic static şi fără legătură.

Convingerea noastră este aceea care hotărăşte cât din potenţialul nostru vom fi capabili să aruncăm in luptă. Convingerile pot da drumul fluxului de idei sau îl pot opri. Inchipuiţi-vă următoarea situaţie: cineva vă spune: „Adu-mi sarea, te rog!", şi pe cand intri in incăperea alăturată, zici: „Dar nu ştiu unde e." După o căutare de cateva minute, strigi: „Nu găsesc sarea." Apoi, acel cineva intră in incăpere, ia sarea chiar de pe raftul din faţa ta şi îţi spune: „Uite-o, prostule, e chiar în faţa ta. Dacă era şarpe, putea să te muşte."

Atunci cand ai spus: „Nu pot", i-ai comandat creierului tău să nu vadă sarea. In psihologie acest lucru se numeşte scotom. Ţineţi minte: orice  experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare in creierul tău. Atunci cand spui cu convingere că nu poţi să-ţi aminteşti ceva, ai dreptate. Atunci cand iţi spui cu convingere că poţi, îi dai un ordin sistemului tău nervos care deschide calea către acea parte din creierul tău care, potenţial, este capabilă să furnizeze răspunsurile de care ai nevoie.

„Pot pentru că ei cred că pot." - Vergiliu

Anthony Robbins

Sursa: Putere nemarginita - Editura AMALTEA

Imagine: Paulette De-Har