Cronici paranormale
Cronici paranormale
V-aţi gândit câte lucruri se pot ascunde in spatele realitatii perceptibile? Poate ca da, poate ca nu… Amprenta energetica a fiecaruia dintre noi contine o serie de informaţii privind trecutul, prezentul si viitorul nostru. Exista oameni care pot "decoda" aceasta informaţie prin simplul fapt că posedă ceea ce se cheamă, in limbaj de specialitate - capacităţi extrasenzoriale sau, altfel spus - clarviziune. Dar cum ajung oamenii sa posede astfel de calitati? Cum se manifesta ele in raport cu realitatea obiectiva si cu noi insine? De la Nostradamus si pana in zilele noastre, fiecare om si-a pus macar o data in viata intrebare "cum ar arata viitorul daca...?"
Ma ocup de parapsihologie. In urma cu 8 ani am suferit o experienta soldata cu moarte clinica. De atunci viata mea s-a schimbat.Posed ceea ce in limbaj de specialitate se cheama capacitati extrasenzoriale. Pot prevedea, in anumite conditii, viitorul. Nu m-am flatat niciodata si am oroare sa mi se spuna ca "posed" anumite "puteri". Este un fenomen absolut normal, toti avem aceasta baza, dar la unii aceste capacitati sunt mai dezvoltate. Este ca si in muzica...teoretic toti putem canta, doar ca unii canta dumnezeieste iar altii nu. Sunt preoti care m-ar arde pe rug...mi s-a spus ca sunt posedata si ca ar trebui sa-mi reprim aceste capacitati; cred ca nimic nu este intamplator si ca aceasta noua "fereastra spre cunoastere" mi-a fost daruita cu un scop, nu pentru a o tine secreta.
Am sa va ofer spre lectura paginile unui jurnal. Fara a avea pretentii artistice, mi-as dori ca aceste randuri sa va deschida noi perspective asupra ideii de "paranormal". Daca reusiti sa trageti si cateva invataminte din ele, inseamna ca scopul lui a fost atins.
Asa cum v-am spus, in urma unui "accident" soldat cu moarte clinica, am ajuns sa posed ceea ce se cheama capacitati extrasenzoriale. Primeam informatii despre oameni pe care nu-i vazuseam niciodata. Sunt sanatoasa mintal si nu am mai multe tendinte paranoiace decat oricare alt om obisnuit. O vreme m-am luptat cu viziunile mele, incercand zadarnic sa le alung. Am crezut ca nu sunt altceva decat un lung sir de coincidente. De fiecare data "ma verificam", asumandu-mi riscul de a parea ridicola si intreband persoanele in cauza despre ceea ce eu "vedeam" sau "simteam". Treptat, am inceput sa introduc acest "senzational" si "neobisnuit" in viata cotidiana. Primii care au beneficiat de pe urma acestei deschideri au fost prietenii si apropiatii mei. Am inceput sa studiez indeaproape taramul stiintelor oculte. Parea ca nimic nu ma multumea si tot ceea ce oamenii numeau paranormal se situa la granita dintre sarlatanie si ciudatenie. In ceea ce ma priveste, in viata mea lucrurile se precipitau intr-o dimensiune cu adevarat incredibila.
MEDIUM FARA VOIE
Am sa va spun o poveste trista, tulburatoare si uimitoare dar, nu in ultimul rand, plina de speranta…
Acum doi ani, intr-o vara, ma trezeam in toiul noptii cu o viziune foarte ciudata; imi aparea in "flash" un barbat tanar, frumos, care zacea intins pe pamant la marginea unui drum. Nu-mi spunea nimic, nu voia nimic… Viziunea s-a repetat cateva nopti la rand, fara ca acest tanar sa-mi comunice ceva. Imi amintesc doar ca ma trezeam epuizata, ca si cum nu dormisem saptamani intregi. Ma vaitam diminetile la cafea, alaturi de colegele mele, deja obisnuite cu "paranormalul" din viata mea… Dupa cateva zile, viziunea a disparut iar eu am uitat de tanarul cu pricina… pana cand…
Pe Mada am cunoscut-o intr-o frumoasa zi de octombrie. Era colega cea noua pe care o studiau toti cu ochi critici, asa cum se intampla intotdeauna cu noii veniti…Ne-am imprietenit relativ repede, ea fiind o olteanca iute si plina de umor.
Afland despre capacitatatile mele, Mada a devenit curioasa. Mi-a intins o fotografie si m-a rugat sa-i spun ce vad in ea… Stupefactie totala pentru mine! Era fotografia baiatului care imi bantuise cele cateva nopti in vara. Murise intr-un stupid accident de circulatie, cu un an in urma. Este absolut incredibil faptul ca eu nu o cunosteam pe Mada in momentul in care iubitul ei mort aparea in viziunile mele. Evident ca ea nu m-a crezut (nici nu o condamn pentru acest lucru). Mi-a marturisit ulterior ca s-a rugat totusi la Dumnezeu ca, daca este adevarat ce-i spun, sa primeasca un semn…
Si sa vedeti urmarea… Iata ce viziune am avut, imediat dupa discutia cu Mada.
Trebuie sa va spun ca "flash-urile" sau "viziunile" mele se "intampla" preponderent ziua… Iubitul acestei fete era insa nocturn… mi-a spus ceva de genul "tu o cunosti pe prietena mea". Am ripostat imediat, spunandu-i ca nu cunosc nicio prietena. El a insistat, eu eram contrariata… cuvintele lui au fost urmatoarele: "spune-i ca o iubesc mult si ca e o ziarista foarte buna" Apoi a disparut…
Vazand cat de tare o tulbura discutia despre el, luasem hotararea sa nu-i mai spun nimic fetei… Dar, birourile noastre erau asezate fata in fata si, la un moment dat, m-am trezit vorbind: "mi-a zis sa-ti spun ca te iubeste mult si ca esti o ziarista foarte buna". Mada a inlemnit… ochii i s-au umplut de lacrimi… Mada nu este ziarista, jobul ei nu avea nicio treaba cu presa, asa ca vorbele lui pareau absurde pentru noi toti… Pentru ea aveau alt sens…
Inainte sa vina in capitala, Mada scria la o gazeta de provincie… El obisnuia sa o tachineze si sa-i spuna ca "ce meserie e aia de ziarista"… Dar nimeni in afara de ea nu cunostea acest amanunt. Mada nu povestise absolut deloc despre activitatea ei "jurnalistica".
Multa vreme nu am inteles sensul acestei intamplari…
Ma gandesc ca a vrut sa-si ia ramas bun si nu stia cum s-o faca. Pe de alta parte, Mada nu-si continua viata, ramanand prizoniera unei iubiri cu final tragic. Cred ca el a dorit ca eu s-o ajut sa depaseasca un moment si sa mearga mai departe…
Voi ce credeti?
Viata mea, de ani buni incoace, este plina de astfel de intamplari… Vi le impartasesc si dumneavoastra, in speranta ca veti avea ceva de invatat din ele. Veti vedea cat de spectaculoasa poate fi viata uneori, mai ales cand senzationalul apare acolo unde nici nu gandesti!
Alina Neagu- profiler