Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume
Cineva a intrebat de curand: "Cum ma rog?" I-am raspuns: "Eu nu ma rog pentru interventia divina in lumea din jur, ci pentru interventia divina in mintea mea, pentru ca in ea se afla radacina nemultumirii mele.
De obicei ne gandim la rugaciune ca un apel la Dumnezeu, sau o alta entitate spirituala, de a schimba lumea intr-un anumit fel. S-ar putea sa ne rugam pentru vindecarea cuiva, pentru a avea succes intr-o actiune riscanta, pentru o viata mai buna, sau pentru indrumare in unele aspecte provocatoare. In spatele unor asemenea rugaciuni se afla recunoasterea faptului ca nu avem puterea de a crea lumea in modul in care ne-am dori sa fie - daca am facut-o, pur si simplu, mergem mai departe cu treaba - asa ca am implora o putere si mai mare sa schimbe lucrurile pentru noi.
Schimbarea lumii intr-un fel sau altul ne ocupa majoritatea timpului si atentia. Ne dorim sa obtinem proprietati, oportunitati, sau experiente, care credem ca ne vor face fericiti - sau invers, ii evitam pe cei care ne fac sa suferim. Noi credem ca, daca lucrurile ar fi fost diferite, am fi fericiti.
Acesta este modul de gandire al ego-ului. Acesta se bazeaza pe convingerea ca, modul in care ne simtim in interior depinde de ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci cand lumea nu este cum credem noi ca ar trebui sa fie, devenim nemultumiti. Acest lucru poate lua multe forme - insatisfactie, nemultumire, frustrare, suparare, iritare, depresie, disperare, tristete, nervozitate, intoleranta, judecata, nemultumire, cartire. Cu toate acestea, indiferent de ce forma poate lua nemultumirea, aceasta este de fapt o creatie a mintii noastre. Ea provine de la felul in care vedem lucrurile, de la interpretarile pe care le-am pus cu privire la experienta noastra.
De exemplu, daca sunt blocat in trafic, fie pot sa-l vad ca pe ceva care ma va face sa sufar mai tarziu - intarziind la o intalnire, lipsindu-ma de o anumita experienta, sau nemultumind pe cineva - si astfel, incep sa ma simt anxios, frustrat, sau nerabdator. Fie pot sa-l vad ca pe o sansa de a ma relaxa, de a o lua usor, si a nu face nimic pentru cateva minute. Aceeasi situatie; doua reactii total diferite. Iar diferenta este pur in mintea mea.
Ego-ul considera ca are la inima interesele mele cele mai bune, si are punctul sau de vedere asupra a ceea ce am nevoie. Inchis intr-o perceptie fixa ca aceasta, este greu pentru mine sa vad ca sunt blocat. Eu cred ca greseala este in lumea de acolo, mai degraba, decat in convingerile mele despre cum ar trebui sa fie lucrurile. Asa imi spun o poveste cu ce ar trebui sa se schimbe, ca eu sa fiu fericit, si ma apuc sa incerc sa fac acest lucru sa se intample.
Cand descopar ca nu pot face lumea in felul in care cred eu ca ar trebui sa fie, atunci s-ar putea, daca nevoia pare suficient de importanta, sa implor o putere mai mare sa intervina si sa schimbe lucrurile pentru mine. Eu ii cer, de fapt, sa indeplineasca porunca ego-ului meu. Cu toate acestea, asa cum multi dintre noi au descoperit, ego-ul stie rareori ce este cu adevarat cel mai bine pentru noi.
Daca, pe de alta parte, recunosc ca suferinta mea ar putea veni din modul in care privesc lucrurile, atunci are mai mult sens sa cer, nu o schimbare in lume, ci o schimbare in gandirea mea. M-as putea ruga ca blocajul din trafic sa dispara, cand ar fi mai intelept sa ma rog ca sentimentele mele de frustrare si tensiune sa plece.
Ajutorul de care am nevoie este sprijinul in a iesi din modul de a vedea al ego-ului.
Asa ca, atunci cand ma rog, eu intreb, cu o atitudine de curiozitate inocenta: "Ar putea exista, probabil, un alt mod de a vedea acest lucru?" Nu incerc sa imi raspund la intrebare, pentru ca ar activa fara indoiala mintea-ego, care iubeste sa incerce si sa faca lucrurile sa functioneze pentru mine. Deci, pur si simplu pun intrebarea, ii dau drumul si astept.
Ceea ce se intampla de multe ori este ca un nou mod de a vedea coboara asupra mea. Acesta nu vine ca un raspuns verbal, el vine ca o schimbare reala in perceptie. Eu personal vad situatia intr-un mod nou.
Unul din primele momente in care m-am rugat in acest fel, era legat de unele dificultati pe care le aveam cu partenera mea. Ea nu se comporta in felul in care m-am gandit ca ar trebui (si cati dintre noi nu s-au simtit asa uneori?). Dupa cateva zile de relatie tensionata, am decis sa ma rog, doar intreband daca ar putea fi posibil un alt mod de a percepe aceasta situatie.
Aproape imediat, m-am trezit ca o vad intr-o lumina diferita. Aici era o alta fiinta umana, cu propria ei istorie si propriile ei nevoi, luptand pentru a naviga intr-o situatie dificila. Dintr-o data totul arata altfel. Am simtit compasiune pentru ea, mai degraba decat animozitate, intelegere, mai degraba decat judecata. Am realizat ca in ultimele doua zile am fost in afara iubirii; dar acum iubirea s-a intors.
Cu o rugaciune conventionala, probabil ca m-as fi rugat ca ea sa se schimbe. Dar interventia divina, de care aveam nevoie, nu a fost in comportamentul ei, ci in mintea mea, in starea mea de spirit, care mi-a condus gandirea.
Rezultatele acestui tip de rugaciune nu inceteaza niciodata sa ma impresioneze. Invariabil, mi se pare ca temerile si judecatile mele pleaca rand pe rand. In locul lor este un sentiment de usurinta. Oricine sau orice m-a deranjat, privesc acum prin ochii iubitori si plini de compasiune. Mai mult decat atat, noul mod de a vedea pare de multe ori atat de evident: De ce nu am vazut acest lucru inainte? Adresarea aceastei intrebari simple imi permite accesul la cunoasterea interioara, si ii permite acesteia sa straluceasca in viata mea.
Raspunsul nu vine intotdeauna la fel de repede, ca in exemplul de mai sus. Uneori, schimbarea apare mai tarziu - intr-un vis, sau cand te relaxezi fara a face nimic. Rugaciunea pune samanta; ea germineaza in propriul timp. Nici nu am intotdeauna raspunsurile la astfel de rugaciuni. Cu toate acestea, chiar si daca am primi un raspus jumatate din timp, aceste momente fac ca ruga sa fie binemeritata.
Frumusetea acestei abordari este ca eu nu ma rog pentru o putere dincolo de mine insami. Ma rog la propriului meu sine, pentru ghidare. Dincolo de gandirea de suprafata a mintii-ego, fiinta mea interioara stie adevarul. Se vede unde am devenit prins intr-o anumita stare de spirit, si este tot mai dispusa sa ma ajute sa ma eliberez.
Mai mult decat atat, de cand rugaciunile mele sunt indreptate catre interior, catre propria mea esenta, nu mai am nici o grija daca ele vor fi sau nu auzite. Cel care ofera rugaciunea si cel care o primeste sunt unul si acelasi.
Peter Russell
*Traducere: Cristina Ciobanu
*Imagine: bestwallpaperhd.com