Cum plătești munca celorlalți și ce creează asta în viața ta

Sau... cum e plata, așa-i și răsplata!

Ne cam place să ne amagim ca ne pricepem la toate. Facem pe grozavii, invalidăm prea ușor munca altora, plătim prea ușor mâncare și alte „materiale” dar când vine vorba de servicii, de munca intelectuală a unor oameni, de talentul și priceperea exersate în ani, zi de zi, ezităm, găsim motive, invalidăm ca să nu trebuiască să plătim. 

Sindromul "da' pot și eu, de ce să plătesc pe cineva pentru asta" îngustează, contracta, face să fie mai greu și mai lung drumul. In spate stă pitită frica. O frică de neajuns, de saracie, de sfârșit. Zgârcenia e frică. Si frica vine din necunoaștere.

Revenind,  să plăteșți un om dintr-un anumit domeniu, care se pricepe la o muncă și sigur o face mai bine ca tine pentru că doar asta face în fiecare zi, înseamnă să-ti ușurezi viata în primul rând și, în al doilea rând, înseamnă că informezi universul că și tu poți fi plătit mai bine și mai ușor pentru ceea ce faci zi de zi, pentru munca și abilitățile tale.

Sunt convinsă că poți orice vrei, sunt convinsă că în loc să plătim de pildă un specialist în IT, ne-am putea chinui să învățăm câte ceva și apoi să rezolvăm, mediocru ce-i drept, ce avem nevoie. Dar dacă am plăti serviciile unui IT-ist, totul ar decurge mai repede și mai ușor, iar noi ne-am putea vedea de ale noastre, să le facem pe alea bine și foarte bine.

Sunt convinsă că poți să accesezi orice fel de cunoaștere. Că poți perfecționa abilități. Că și transformarea conștiinței și vindecarea o poți face de unul singur. Dar îți va lua probabil mai mult timp, decât dacă apelezi la sprijinul cuiva care până la urmă cu asta se ocupă, la cineva pentru care treaba asta este full time job. Ce vreau să spun este că orice se poate învăța și face pe lumea asta, doar că nu asta e ideea. Nu ne place să le facem pe toate. Nu ne trebuie toate.

Nu avem timp să învățăm intr-o viata toate meseriile de pe planetă. Așa că fiecare își alege ce joc să joace, ce slujba, ce muncă, ce contribuție să fie. Și tot așa, fiecare om face ceva, oferă energia sa lumii. Și frumos este că fiecare poate alege ceva diferit, pentru că există alțîi mereu, care pot oferi tot ce e nevoie. 

Ne dăm unii altora. Experienta, timpul, energia, priceperea. Ne dăm pe noi ca ființe cu joc cu tot, cu valoarea interioară și cunoașterea pe care o avem la un moment dat. Și jocul este că fiecare plătește pentru ce primește. Și practic ne plătim unii pe alțîi. Și ne oferim unii altora. E echitabil.

Cei care plătesc ușor  și chiar cu bucurie serviciile primite, am văzut că au mult mai multă ușurință cu banii și cu toate alegerile în ce privește muncă lor. La fel, cei care nu se zgarcesc să angajeze pe cineva, când știu că asta înseamnă pe de o parte muncă de mai bună calitate, progres, eficientă, iar pe de altă parte înseamnă să-i contribuie unui om.

Cei care plătesc la timp, onorând astfel ceea ce au primit sau sunt în curs să primească, la fel, au toate șansele să fie onorați la rândul lor și să fie plătiți corect, la timp și mai ales, au mai multe șanse să prospere. Pentru că nu se țin cu dintîi de bani. Dimpotrivă. Aleg timpul lor, energia lor, bucuria și calitatea. 

Cei care, în schimb, îi judecă pe alțîi pentru ce și cum vând, găsesc motive să nu plătească și carcotesc permanent, cei care nu plătesc la timp deși au cu ce, cei care preferă să facă mai greu și deseori mai prost ceva, decât să plătească un om avizat, cei care se lamentează deseori, aceia oricât ar avea , de fapt nu au niciodată.

Spre exemplu, cineva care una două se revoltă din cauza prețurilor, judecând că pe oameni ii interesează doar banii, de fapt ce vrea să spună este că el vede numai banii acolo, nu și calitatea pe care ar putea-o primi pentru viata lui.

Cu cât mai ușor ne este să împărtășim, să primim, să onorăm (și plata unui serviciu este un mod de a onora) munca celuilalt, cu atât mai mult ne onorăm pe noi și întreagă existența. Și cu atât mai bine și ușor ne va fi ca întreg (familie, comunitate, oraș, țară, planetă). ne platim unii pe altii. Si ne oferim unii altora. E echitabil. 

Nicoleta Svârlefus
https://www.nicoletasvarlefus.ro/programe

Foto: Rene Magritte