Curata ceapa

Faptura omului e foarte simpla, personalitatea lui nu; personalitatea e foarte complexa. Personalitatea e ca o ceapa - are multe foi, multe straturi de conditionare, de corupere, iar ascunsa in spatele acestor straturi multe se afla fiinta simpla a omului. E ascunsa dupa atat de multe filtre incat nu se poate vedea, insa, din cauza ca e ascunsa dupa atatea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru ca tot ce ajunge la ea e corupt de filtre inainte de a ajunge la ea.

Nimic nu ajunge la tine asa cum e. Exista multe interpretari intermediare. Vezi ceva, si primii care falsifica acel ceva sunt ochii tai si simturile tale. Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, biserica il falsifica, iar dupa ele emotiile tale. Si asa mai departe. Cand acel ceva ajunge la tine aproape ca nu mai este deloc ce-a fost initial, sau e intr-o masura atat de mica incat e ca si cum n-ar fi. Vezi acel ceva numai daca filtrele tale iti permit sa vezi, iar filtrele nu prea iti permit.

Oamenii de stiinta sunt de acord cu aceste punct de vedere; ei spun ca noi vedem numai doi la suta din realitate - numai doi la suta! Nouazeci si opt la suta din realitate se rateaza. Cand ma asculti pe mine, auzi doar doi la suta din ceea ce spun. Nouazeci si opt la suta iti scapa, iar cand nouazeci la suta se pierde, acei doi la suta sunt scosi din context. Este ca si cum ai lua la intamplare doua pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, si apoi ai incerca sa reconstitui intregul roman pe baza acelor doua pagini. Noua zeci si opt de pagini lipsesc! N-ai nici o idee despre ce contin ele, nu stii nici macar ca exista. Ai numai doua pagini si reconstitui intregul roman. Aceasta reconstituire este inventia ta. Nu e descoperirea adevarului, este imaginatia ta.

Si exista o nevoie launtrica de a umple golurile. Ori de cate ori vezi ca doua lucruri n-au legatura unul cu celalalt, mintea simte nevoia imperioasa de a le lega, altfel nu se simte deloc in largul ei. Asa ca inventezi o veriga. Lucrarile acelea disparatele legi printr-o veriga, creezi o punte intre ele, si procedand tot asa inventezi o lume care nu exista.

George Grudjieff numea aceste filtre "tampoane". Ele te protejeaza in fata realitatii. Ele iti apara minciunile, visele, proiectiile. Nu te lasa sa intri in contact cu realitatea pentru ca insusi contactul o sa fie cutremurator, socant. Omul traieste prin minciuni.

Se zice ca Frederick Nietzche a spus: "Va rog sa nu-i luati omenirii minciunile, caci omul n-ar putea trai altfel. Omul traieste prin minciuni. Nu-i luati fictiunea, nu-i distrugeti miturile. Nu-i spuneti adevarul, pentru ca omul nu poate trai prin adevar." Si Nietzche are dreptate privitor la nouazeci si noua virgula noua la suta din oameni. Dar ce fel de viata este cea traita in minciuna? Ea insasi e o mare minciuna. Si ce fel de fericire poate exista prin minciuni? Nici una - de asta omenirea e nefericita. Viata traita in adevar e o binecuvantare; viata traita in minciuna e doar suferinta, nimic altceva. Insa noi continuam sa aparam acele minciuni. Ele sunt confortabile, insa ne apara de fericire, de adevar, de existenta.

Omul este exact ca ceapa. Iar arta de a trai consta in a curata ceapa si a ajunge la inima ei.

Osho

Sursa: Intuitia-Cunoasterea de dincolo de logica, Ed. Pro Editura si Tipografie
Imagine: www.artbygabbysteel.com