Dă-te jos de pe problemă!

Când apare o provocare (și slavă Domnului, apar mereu), numită de cei mai mulți "problemă", tendința este să ne urcăm pe ea, ca pe un cal nărăvaș, cu ambiția de a-l stăpâni, controla, dresa. Ne urcăm pe problemă și nu-i mai dăm drumul. E a noastră doar!

Ajungem să ne identificam cu problema, iar atitudinea și cuvintele par să spună : "eu sunt una cu problema mea". În acel moment nu te mai poți delimita și nici ceilalți nu o pot face. Îi convingi și pe ei că tu ești x cu problema y. Ești în șaua unui cal și spui că tu ești calul.

Te plimbi de colo colo, cu problema în cap, în privire și în vorba. Ca și când ai purta în palme un cărbune încins. "Iată, am o problemă, vedeți?" "Mă frige de mor, dar nu-i dau drumul, că e a mea". Ca și când te-ai lua la trântă cu Dumnezeu. Ești atât de preocupat de luptă, consumi atâta energie pentru a valida existența problemei, încât nu mai vezi nimic în jur, nici măcar soluția. E problema ta și cu asta basta. E cea mai cea. E ultima. Dacă o dovedești și pe asta, gata, ai scapăt.

De obicei, soluția e la îndemână, dar câtă vreme ești una cu problema, n-ai cum s-o vezi. Și e mult prea simplă ca să o poată accepta mintea ta complicată. De exemplu, poți da drumul cărbunelui încins. Lucru pe care îl vei face probabil până la urmă. După ce vei fi obosit de strigat în gura mare sau de plâns de milă. După ce ai consumat toată energia.

Uneori pur și simplu e nevoie să te dai jos de pe cal, că să-ți amintești că nu ești calul.

Mai știi când ai căutat cheile până ai obosit? Și îți amintești unde le-ai găsit? Le țineai în mână, erau lângă tine? Sau mai știi când nu reușeai să rezolvi o problemă la matematică, iar după ce ai lăsat-o puțin deoparte și ai revenit mai târziu la ea, a fost foarte ușor?
Provocări vor fi mereu. Asta de acum nu e nici prima și sigur nu va fi nici ultima. În plus, va trece cumva.

Mereu, în orice provocare, există soluție. Dacă nu o vezi, nu te-ai dat încă jos de pe problemă. Nu ai pășit în afara ei. Încearcă, atunci când ai următoarea provocare, să te așezi lângă ea, înainte de a o înșfăca. Să te plasezi în afara ei. Să o lași puțin deoparte. Iți promit că nu ți-o ia nimeni, o vei găsi tot acolo unde ai lăsat-o. :) Doar că e posibil să arate altfel. Și să găsești rapid soluția. Sau să se rezolve ca prin minune. Și să te simți ceva mai bogat pentru că ai avut-o.

Nicoleta Svârlefus 
https://www.nicoletasvarlefus.ro/programe

-----   
🌐 Facebook 🌐 Instagram

Foto: http://mamietitine.centerblog.net