Darul AUTENTICITĂȚII

Autenticitatea este acel dar despre care tot auzim în mediile de dezvoltare personala și pe care ni-l dorim, pentru că simțim că autenticitatea are puterea de a ne elibera în interior. Autenticitatea este darul care se ascunde dedesubtul măștilor noastre și ale scuturilor noastre de protecție, pe care ni le-am creat din teama de a nu fi răniți, respinși sau judecați. Chiar dacă nu suntem încă autentici, dacă inima noastră vibrează când aude acest concept, acesta este un semnal bun. E semnalul esenței noastre unice, care se cere manifestată și ieșită la lumină.

Însă, precum orice alt concept vehiculat în mediile de dezvoltare personală, acest dar nu poate fi integrat și manifestat corect în lipsa cunoașterii valorilor personale, a discernământului și a gândirii critice.

Astfel, oamenii ajung să manifeste autenticitatea în funcție de nivelul lor de conștiință și de evoluție. Oamenii răniți, cu trăsături și atitudini toxice, inconștienți de rănile lor și de aceste atitudini, vor folosi acest concept pentru a-și întări comportamentele. Prin integrarea conceptului de autenticitate la nivel informațional, ei își vor valida comportamentele pe care le manifestă și se vor simți îndreptățiți să o facă. Autenticitatea va deveni astfel, un motiv de validare a ego-ului și a identității nevindecate și nu a manifestării esenței Divine.

De cealaltă parte, oamenii conștienți, care se află într-un proces de vindecare emoțională și de reconstrucție în funcție de valorile noi pe care și-au propus să le adopte, vor avea provocarea de a își descoperi autenticitatea raportat la noua lor identitate. De multe ori, atunci când vor alege autenticitatea noii identități, lor înșiși li se va părea că sunt inautentici, pentru că nu sunt obișnuiți cu noua lor identitate si imagine de sine. Acești oameni însă, își vor descoperi și integra autenticitatea direct proporțional cu nivelul lor de integrare si cunoaștere a persoanei care aleg sa devină în fiecare moment. Între oamenii răniți inconștienți și cei conștienți, singura diferență constă în spațiul de prezență. Omul rănit inconștient reacționează din obișnuință și automatism, pe când cel conștient alege să răspundă și alege cum răspunde. Identitatea veche, cea cu care s-au obișnuit zeci de ani, va incerca să îi saboteze și le va activa sindromul impostorului, creându-le gânduri care le vor spune că sunt falși, inautentici, mincinoși. Aceasta nu este altceva decât o rezistență la schimbare, care trebuie doar observată și conținută, însă dincolo de care omul conștient continuă să aleagă să se manifeste în acord cu noile sale valori și principii.

Așadar, autenticitatea reală și integră nu poate exista în absența cunoașterii de sine și a filosofiei de viață pe care ne dorim să o urmăm. Întotdeauna vom manifesta autenticitatea persoanei care suntem la momentul respectiv, dacă nu devenim conștienți de persoana care vrem să devenim și de pașii pe care îi avem de făcut pentru a manifesta această persoană.

Chiar dacă suntem răniți, dar alegem să răspundem din spatiul de prezență și dincolo de rană, asta nu înseamnă că nu suntem autentici, cum ar putea gândi mulți. Posibil să simțim invidie, gelozie, spre exemplu, dar să alegem să răspundem cu iubire și detașare, racordați la esența noastră vindecată. Este asta inautenticitate? Nu. Este o alegere conștientă de a nu mai da putere rănilor și a solidifica persoana conștientă care vrem să devenim și este o alegere pe care este necesar să o practicăm constant. Inautenticitatea în acest caz, ar însemna să reprimăm invidia și gelozia, să ne prefacem că ele nu există și apoi să acționăm dintr-o mască menită să ascundă acele emoții chiar și de noi înșine, pentru că simțim rușine cu privire la acele emotii. Autenticitatea însă, conține și acceptă orice răspuns automat al programelor din subconștient, însă alege să răspundă diferit.

Să fim vindecați nu înseamnă sa ne creăm o identitate nouă, în lumina căreia să dispară complet orice urmă din persoana rănită care am fost, orice obicei, orice gând, orice automatism. Să fim vindecați înseamnă să fim conștienți de rănile noastre, să le putem conține când se activează, să știm cauzele activării și apoi să facem alegeri care să onoreze evoluția noastră.

Obișnuiam să privesc cu frustrare fiecare moment în care răni vechi și comportamente vechi mi se reactivau, până când am schimbat perspectiva și am înțeles că fiecare astfel de moment este de fapt o binecuvântare, fiindcă îmi oferă ocazia de a alege și de a mă recrea, dincolo de reacțiile automate.
E în regulă când suntem într-un proces de tranziție și de evoluție, să ne simțim inautentici pe alocuri, însă pe măsură ce continuăm să practicăm, vom sedimenta programele noi din care vrem să funcționăm și la un moment dat, acestea vor deveni ele automate.

Autenticitatea este un proces, strâns legat de propria noastră evoluție, cunoaștere de sine și dorință de transformare.
Din păcate, mulți o folosesc drept scuză pentru a continua sa rămână inconștienți și răniți si pentru a adopta în continuare modele comportamentale care nu le fac nicio favoare nici lor înșiși și nici oamenilor din jur.

Autenticitatea este un dar interior, la care se ajunge, la fel ca și in cazul tuturor celorlalte daruri, prin muncă cu sinele și prin efort conștient.

Lavinia Matei 

https://www.facebook.com/dinsufletdefemeie/