De ce expresia "nu mai suport!" e o exagerare
Vi s-a întâmplat deseori să folosiți expresiile „Nu mai suport!”, „Până aici!”, atunci când vă displăcea un aspect al vieții? Deși folosim aceste expresii, constatăm că, atunci când se întâmplă, suportăm, chiar mai multe decât credem că putem suporta.
Dacă nu am putea suporta evenimentele dureroase (pierderea uni persoane dragi, imposibilitatea găsirii unei slujbe bune, contactare unei boli grave), am muri. Constatăm că foarte puține lucruri care nu ne plac ne pot omorî. „Nu mai suport!, Nu aș putea suporta!” sunt de fapt exagerări. Ce se întâmplă când rostim acele cuvinte? Ne umplem de furie și ne simțim neputincioși. Neputință creată de noi.
De câte ori o persoană rămâne într-o relație (căsnicie) nefericită, chiar dacă își spune mereu: „Nu mai suport!”? Mai mereu. În afară de a se plânge continuu, în fapt, nu face ceva pentru a se elibera sau pentru a îmbunătății situația. „Nu mai suport!” implică ideea că abia dacă putem tolera să ne gândim la ea. „Nu mai suport!” tinde să ne facă să gândim deformat și să acționăm eronat în relație cu persoanele și evenimentele pe care le considerăm novice.
Dacă spunem că nu mai suportăm oamenii care ne critică, cel mai probabil ne vom înfuria pe ei, vom exagera „nedreptățile”, ne vom bloca propriile atitudini afirmative și vom întrece măsura cu plângerile la adresa lor. Credeți că această atitudine este constructiva? Răspunsul îl cunoaștem fiecare. De asemenea, când nu mai suportăm atitudinea cuiva, devenim exagerat de supărați și, deseori, situația ni se pare mai gravă decât este ea de fapt.
Adesea, condamnăm oamenii pentru comportamentul lor reprobabil și îi etichetăm („prost”, „mincinos”etc), aceasta fiind cauza pentru care le anulăm complet trăsăturile pozitive. Atunci când nu mai suportăm o situație negativă din familie (o ceartă) sau de la serviciu (un conflict), riscăm să o considerăm totalmente rea, fără nicio calitate (parte pozitivă), să o boicotăm complet și să nu vedem „lecția” pe care este nevoie să o învățăm.
Când vom accepta faptul că putem suporta pe deplin o situație frustrantă sau o persoană cu un comportament distructiv, vom putea alege să le părăsim sau să rămânem în contact cu ele, să beneficiem de avantajele pe care ni le oferă acestea. Odată ce ne vom convinge pe deplin de motivul pentru care o persoană sau un eveniment a apărut în viața noastră, vom diminua „oroarea vieții”, stările de disconfort și putem obține un echilibru interior și o sănătate liniștitoare.
Acest mod liniștit și elegant de acceptare ne dezvoltă maturitatea și ne colorează viața pe termen lung.
Daniela Dragne- Macarie, www.psihospecialist.ro