De ce ne multumim cu mai putin in loc de abundenta
Multi dintre noi se intreaba de ce anumite persoane au experiente spirituale si cum sunt acestea. Dar poate punem intrebarile gresit. Poate ca intrebarea pe care ar trebui sa o adresam este de ce oamenii nu au experiente spirituale. Cred ca raspunsul se poate gasi in tendinta umana de a face viata "usor de gestionat".
A crede inseamna a vedea
Spiritualitatea este adesea despre a vedea mai mult, a trage cu ochiul la lumea "de dincolo". Prin dincolo, nu ne referim la viata de apoi, desi nu trebuie exclusa nici aceasta. Dincolo se refera la domeniul de fenomene care nu este intotdeauna evident concret. Acesta este profunzimea care ne inconjoara. Marea majoritate a oamenilor din diverse perioade si locuri au avut o idee de astfel de fenomene, si nu doar oamenii religiosi.
Cu toate acestea, un sentiment de profunzime nu este universal si nici nu este o caracteristica necesara pentru a fi om. Dar de ce nu?
Exista un fel de libertate ascunsa in natura umana. Ea nu este genul de libertate imaginata de unii filosofi, in care libertatea va ofera o capacitate de a face sa se intample ceva in orice moment. Suntem o specie prea umila pentru asta. In schimb, suntem liberi sa alegem modul in care ne acordam la lume, si in momentul in care acest acordaj este orientat catre posibilitatile din adanc, abundenta devine posibila. Se poate dispune de stiinta si religie, durere si potential, si asa mai departe.
Dar, de multe ori putem alege sa ne adaptam cu mai putin. De ce ajungem sa ne orientam departe de abundenta? Exista o varietate de motive, insa unul pare a fi deosebit de comun. De multe ori auzim vorbindu-se de nevoia de a lucra la ceva "usor de gestionat". A gestiona inseamna a cauta sa controlezi, sa directionezi, sa lupti la sol. Cand urmarim doar lucruri care sunt usor de gestionat, ne limitam sa avem de-a face doar cu lucrurile pe care le putem "prinde".
Rezultatul este ca adesea ne stabilim mai putin decat abundenta. Ne uitam dincolo de profunzimea care ne inconjoara, nu pentru ca ea nu exista, ci pentru ca modul in care alegem sa ne orientam atentia ne face surzi si orbi la ea. Ne decuplam de la ea. Acest lucru cu greu ne transforma in indivizi rai, insa asta inseamna ca am pierdut o resursa care este atat de bogata pe cat ii permitem noi sa fie, si la fel de libera ca aerul pe care il respiram. De ce sa nu luam ceea ce avem si sa adaugam abundenta la toate acestea?
Toate lucrurile stralucesc
O multime de dovezi au fost adunate in ultimele decenii verificand indirect ca a rezona cu abundenta nu duce la o minte saraca sau turbata, asa cum Freud si altii se temeau, ci duce la resurse cognitive imbunatatite, emotionale, relationale si spirituale. Ce set de date incurajatoare, ca abundenta este disponibila pentru toti, chiar si pentru noi, ca o fantana masurabila a bunastarii individuale si sociale!
Aceasta nu este doar in capul nostru. Nimeni nu poate fi orientat catre continutul propriului sau cap si sa experimenteze in continuare o crestere. Trebuie sa fie ceva care straluceste dincolo de ce se vorbeste si care imbogateste psihicul uman si, prin urmare, il impiedica sa ramana un sistem inchis.
Aceasta abundenta este un privilegiu care nu poate fi fortat, ci doar primit cu bucurie si explorat. Trebuie sa fie ales, nu inventat. Sa raspunda la, si sa nu fie urmarit cu lacomie. Iata o parabola adaptata dupa Dreyfus si Kelly - Toate lucrurile stralucitoare:
Doi discipoli au studiat timp de multi ani cu un batran maestru intelept. Intr-o zi maestrul le-a spus: "Elevi, a venit timpul pentru voi sa va duceti in lume. Viata voastra va fi fericita aici daca gasiti in ea toate lucrurile stralucitoare."
Discipolii au parasit maestrul si au plecat pe drumuri separate. Multi ani mai tarziu, ei s-au intalnit din intamplare. Fiecare era dornic sa afle cum s-a descurcat celalalt.
Primul ii spuse celui de-al doilea: "Am invatat sa vad multe lucruri stralucitoare, dar ma tem ca nu voi fi niciodata plin de fericire si bucurie, pentru ca nu am reusit sa gasesc toate lucrurile stralucitoare.
Al doilea ii raspunde primului: "Prietene, toate lucrurile nu sunt stralucitoare, dar toate lucrurile stralucitoare sunt."
T. Derrick Hull
Imagine:
Traducere: Cristina Ciobanu