Despre toxicitatea Aluminiului si care este antidotul cel mai eficient

,Atunci am văzut că, pentru cei mai mulți, știința este doar ceva din care trăiesc, şi aceia vor idealiza şi erorile dacă-şi pot duce existența pe baza lor.” J.P. Eckermann – Conversații cu Goethe               

Rezumat articol

In ultimele decenii, populația globului, in special cea occidentala, începe sa suporte reversul „progresului tehnologic”: poluarea solului, a aerului si a apei cu noxe, pesticide, metale grele, etc. Acest retur de bumerang este direct proporțional cu creșterea alergiilor, intolerantelor alimentare, afecțiunilor autoimune si neuro-degenerative.

Acest articol se rezuma la problema Aluminiului, mai precis la toxicitatea unora din formele sale utilizate in alimentație, medicație si cosmetica. O noțiune fundamentala este aceea ca in natura nu exista aluminiu pur ci el este cuplat cu alte sute de minerale. Problema apare atunci când el este purificat si ajunge in organism sub forma de particule hidrosolubile, cu un caracter inflamator si neurotoxic deosebit de pregnant.

O soluție simpla, pe cat de eficace pe atât de necunoscuta de eliminare a aluminiului ne este propusa de câteva studii temerare: The role of silicic acid in the renal excretion of aluminium. Este vorba despre folosirea in alimentația curenta a siliciului organic Si (OH)4, timp de trei luni, in proporție de 50-100 mg/zi de catre adulți si 20-50 mg/zi de catre copii. Acest protocol duce la transformarea aluminiului din organism in silicat de aluminiu, non-toxic si ușor de eliminat: „Silica therapy to reduce the body burden of aluminium.”
Nota: autorul acestui articol nu are nici un conflict de interese, ci doar interese comune cu sănătatea.

Cuprins:
– Cine este si unde regăsim aluminiul?
– Toxicitatea aluminiului pentru ființele vii
– Exista o soluție: siliciul organic
– Utilizare siliciu organic: indicații si dozaj

Anexe:
– Anexa 1: Forma cea mai eficace de siliciu organic
– Anexa 2: Lista studiilor despre potențialul siliciului in eliminarea aluminiului din organism
– Anexa 3: Lista studiilor despre efectele negative ale aluminiului

Cine este si unde regăsim aluminiul?
Aluminiul este un mineral foarte abundent in scoarța pământului, 14.3%, fiind al treilea element ca importanta,  după Oxigen 41,2% si Silicon 28%. Il regăsim in bauxita, argila, feldspat, etc. 

Foarte important însă: el nu exista in stare pura in Natura. Si de aici apare si problema noastră: industria are nevoie de aluminiu pur, un element inexistent in natura si toxic pentru organismele vii.

Acest aluminiu industrial este din păcate omniprezent (sulfat, citrat, fosfat, hidroxid) și aproape imposibil de evitat:

• Apa potabila. Principala sursa de ingerare sunt sărurile de aluminiu utilizate în procesele fizico-chimice de filtrare a apei, ceea ce permite limpezirea apei….si tulburarea mintii, caci in revista Neurology se arata încă din anul 1996 ca la o cantitate de 0.1 mg/L (norma este de 0.2 g/L ) riscul de Alzheimer este dublu.  Mai ales ca erodarea solurilor sub ploile acide (efectul agriculturii intensive) il transfera astăzi in napele freatice, caci sub pH 5,  el devine solubil. Deși studiul PAQUID(monitorizarea îmbătrânirii cerebrale si patologice), realizat pe 3770 de francezi, timp de 24 de ani, desemna siliciul ca antidot pentru aluminiul din apa potabila…autoritățile nu întreprind nimic in acest sens. Nici la ei, nici la noi.
• Deodorante, antitranspirante, suspectate a fi implicate în cancerul de sân.
  Piatra de alaun (sulfat de aluminiu și potasiu) nu pare cea mai ideala alternativa, caci aceste săruri de aluminiu devin hidrosolubile la un pH de 4-5, iar transpirația are tocmai 3.8 – 5 pH.
• Medicamente anti-reflux, bandaje gastrice, agenți de îngroșare;
• Adjuvanți vaccinali (deși exista deja un adjuvant excelent: fosfatul de calciu 
• Țigările conțin foarte mult aluminiu, pentru accelerarea combustiei, aprox. 1 mg/g tigara;
• Ustensilele de gătit din aluminiu, gătit în folie, tăvi, cutii de suc, elimina particule de aluminiu, absorbite apoi de organism;
• Conserve, cutii de suc/bere.
• Alimente: aluminiul este utilizat ca agent de textură și colorant. Se găsește în multe prăjituri, brânzeturi, grăsimi răspândite, unele vinuri și băuturi și chiar în laptele praf de sugari. Aditivi alimentari pe bază de aluminiu: E173, 520, 521, 523, 541, 554, 555, 556, 559 și E55.

La aceasta avalanșă a aluminiului în alimentație, era de așteptat ca pana și în laptele matern sa-l găsim. Mama transmite astăzi copilului 10 mg din acest aluminiu industrial in primele 6 luni de viata, cu riscul de a trece bariera placentară și a ajunge la făt. 
In schimb, un copil de 6 luni hrănit cu lapte formula, primește aceste 10 mg in doar 30 de zile.

Din acest motiv, o asociație de protecție a consumatorilor din Franța a publicat lista formulelor de lapte fără aluminiu:

Prima vârstă:
– Bledilait (Bledilait 1, Bledilait 1 relais, Bledilait premium A)
– Gallia (Gallia Calisma 1, Gallia Gest Premium 1)
– Hipp Bio 1
– Nestlé Nidal (Nidal Normal, Nidal Excel HA 1) 
Vârsta a doua:
– Milumel 2 / Bledilait 2 /  Gallia 2 / Hipp Bio 2 /  Nestlé Nidal 2

Trebuie sa menționam ca atunci când aluminiul este ingerat sub forma sa naturala de silicat, tiroxid (argila), etc., 95% din acesta este eliminat în scaun fără a trece bariera intestinală. Pentru fracțiunea care reușește să treacă peste această barieră, 83% vor fi eliminate în urină, fără sa fie absorbite la nivel intracelular. Cumulat din toate sursele se estimează ca aprox. 0.3% din cantitatea ingerata, ajunge in intracelular. Daca s-ar adăuga însă zilnic in aceste formule de lapte praf si 10-20 mg de siliciu organic, s-ar preveni din fasă potențialele alergii si inflamații. Si chiar si la cei alăptați la sân, mamele ar putea fi prevăzătoare folosind siliciul in alimentația lor in timpul alăptării.

Toxicitatea aluminiului  pentru ființele vii

De ce este atat de toxic aluminiul purificat si hidrosolubil pentru organismul uman?  La modul general, sunt 3 motive:
– Nu are nici o funcție biologica, ceea ce înseamnă evident ca prezenta sa in organism este văzută ca o intruziune indezirabila.

– Supra-activeaza IgE, specific alergene.
– Se substituie altor minerale in extrem de delicatele cuplajele ionic-enzimatice. Aluminiu sabotează îndeosebi fierul  (ex. Prolina), fosforul si fluorul, dar prin ricoșeu, dereglează toate oligoelementele din organism.

Sa nu ne miram deci de numărul si gravitatea afecțiunilor in care este incriminat:

• Alzheimer: Odată cu înaintarea in vârstă, aluminiul se acumulează în țesutul cerebral uman. Datorita omniprezentei aluminiului in ultimele decenii, a apărut o noua forma precoce de Alzheimer” numita Alzheimer familial (?!) unde 2-3% dintre cei afectați au intre 30 – 40 de ani.

  Role played by human exposure to aluminum in neurodegenerative diseases, including Alzheimer’s disease.

• Autism: In creierul copiilor cu autism au fost detectate cantități de 10 ori mai mari de aluminiu decât doza maxima admisa la un adult.

• Osteoporoza: Colagenul este un țesut vital pentru formarea osoasă. O enzimă foarte importantă contribuie la fabricarea sa: prolina hidroxilază. Aluminiul are însă proprietatea de a înlocui fierul din această enzimă, blocându-i-i funcționarea.  Aluminiu provoacă  de asemenea, modificări ale imunității cu inflamație cronică și eliberarea de citokine care activează osteoclastele, celule care distrug osul.  

  O posibila explicație si pentru actuala explozie de cazuri de rahitism, demineralizări dentare si  parodontoza…

• Cancerul la san: Astazi, aceasta forma de cancer este din ce in ce mai mult localizata in zona laterala, in aproprierea subsiorilor unde sunt folosite deodorantele si antitranspirantele. O singura utilizare introduce in organism zeci de mg de aluminiu clorhidrat cu o absorbția imediată, iar eliminarea  va dura 44 zile. Deoarece sânul este foarte aproape, nu este un drum lung de parcurs pentru afecta celulele mamare, evoluand la cobaii de laborator in forme cancerigene.

• Lista afecțiunilor provocate de prezenta aluminiului in organism poate continua:

  – Scleroza amiotrofică laterală,  parkinson, encefalopatia, epilepsie, fibroza pulmonară (Aluminoza),  astm, dermatita, eczema, tulburări oculare, inflamație a pleoapelor (blefarită), conjunct ivită, fotofobie, insuficiența hepatorenală cronică, intoleranța la glucoză, inflamația ganglionilor limfatici, amigdalite, etc.

Jurnaliștii de la Paris Match se întreabă retoric daca aluminiul va fi recunoscut in curând  la fel de toxic ca si azbestul „https://www.vaccinssansaluminium.org/paris-match-cancer-du-sein-autisme-laluminium-sera-t-il-un-jour-mis-en-cause-comme-lamiante/”.

Comparația asta da de gândit, caci companiile de asigurări – care au responsabilitate retroactiva – au exclus azbestul de pe lista polițelor de asigurare in 1918…., dar autoritățile europene l-au interzis la vânzare abia in 2005. De unde acest decalaj? Datorita faptului ca asigurările trebuie sa plătească daune in caz de afecțiune! Pai dacă așa sta treaba sa cerem si celor care pun aluminiu peste tot sa-si sume responsabilitatea judiciara si financiara pentru eventualele daune. Nu semnează, nu-l acceptam.

Chiar daca peste 10 ani si aluminiul va face 1 secol de când este utilizat injectabil de maniera empirica, nu cred ca recunoașterea tardiva a toxicității unui produs mai folosește cu ceva generațiilor deja afectate. Si nu cred ca va fi tras cineva răspundere. Asta ar trebui sa dea de gândit celor care mai vorbesc despre acte medicale obligatorii cat si celor care le accepta.

Exista o soluție: SILICIUL ORGANIC 
(Întotdeauna exista… dacă exista si bunăvoință)

Desigur ca cea mai buna opțiune este absenta din mediul ambiant a factorilor toxici, dar intre timp nu putem sta cu mâinile in sân, ci trebuie sa găsim soluții de protecție. In cazul aluminiului, antidotul este acidul silicic Si(OH)4.

Siliciul nu exista nici el sub forma pura in natura, ci mereu in cuplaje moleculare cu alte minerale. 

In tabloul elementelor chimice, Siliciul este pe locul 14 si e firesc sa aibă afinitate fata de „fratele” sau Aluminiu, aflat cu un loc mai jos, pe poziția 13. 
Primele studii in acest sens au început in anii 1988 la Keele University de catre Dr. JD Birchall. 
In abstractul articolului The role of silicic acid in the renal excretion of aluminium, găsim deja primele semnale pozitive la aceasta problema:
„Afinitatea chimică a acidului silicic Si (OH)4 pentru Aluminiu(AI) s-a dovedit a fi capabil in a reduce biodisponibilitatea Aluminiului(AI) la nivel gastrointestinal(GI).

Au fost efectuate investigații pentru a stabili dacă interacțiunile similare pot îmbunătăți, de asemenea, excreția renală a Aluminiului(Al) prin evaluarea producției urinare a ambelor elemente. Persoanele sănătoase cărora le-a fost administrat acidul monosilicic, așa cum se găsește în mod natural în bere (n.a: cu condiția sa fie fermentata natural), au excretat majoritatea conținutului de acid silicic (în medie 56%) în decurs de 8 ore, concomitent cu o creștere semnificativă a excreției AI (P <0,05). Eliminarea Aluminiului(AI) a atins un maxim și apoi a scăzut (3 luni), în concordanță cu epuizarea stocurilor de aluminiu din corp. Acest lucru a fost confirmat folosind izotopul 26AI. Concentrația scăzută a serului, dar ridicată la nivelul urinei din Si, sugerează că dacă AI și Si interacționează pentru a forma o specie moleculara excretă, fac acest lucru în lumenul renal, astfel încât Si limitează reabsorbiția AI.”

[...]

Utilizare siliciu organic: indicații si dozaj

Aportul zilnic de siliciu in Europa se estimează a fi intre 30-50 mg/zi, asta in situația unui regim ideal…
In Asia (China si India) alimentația curenta conține intre 140-200mg/zi. Lăsăm la aprecierea dvs care din recomandări este mai viabila, ținând cont de rolul siliciului in sănătatea oaselor.

Ce-i adevărat, ei nici măcar nu aveau cuvântul osteoporoza in dicționarul medical pana acum 50 de ani, când au năvălit peste ei junk-food.
Revenind la problematica eliminării aluminiului Prof. Exley recomanda ingerarea rapida, într-o oră, a 1L – 1.5L de apa minerala cu  (Fiji – 95 mg/L = 100-150mg/zi) ca fiind metoda cea mai eficientă pentru detoxificarea aluminiului din organism.

In Romania avem Apa de Valcele, cu 57 mg/L, cu diferența ca este singura apa minerala care nu este decantata sau filtrata, ceea ce ii da pe termen mediu o biodisponibilitate mai mare decât Fiji & Co.  
Cu siguranță va deveni rara pe viitor….

O doza adecvata la situația reala ar fi de 100 mg/zi adulți si 50 mg/zi copii. Daca mai exista si intoxicație cu aluminiu, puținul siliciu existent se va lega de aluminiu in efortul de a-l elimina si atunci organismul va extrage siliciul de pe unde poate: aorta, piele, articulații, creier, rinichii… a căror structură si funcții vor fi degradate treptat. 

Utilizarea la copii:
Daca pentru adulți este posibil sa consume 1L de apa minerală, pentru copiii de 0-2 ani este foarte dificil, de unde interesul utilizării unor produse precum Siliciu Organo Sport , forma lichida cu cea mai mare doza de siliciu (720 mg/L) ceea ce ar presupune pentru copii aprox 30 ml/zi (21mg Si)

In cazurile unde se exista o afecțiune neuronala, afecțiune in care sa fie suspectat aluminiul, sau urmează expunerea la adjuvanți vaccinali cu aluminiuar fi recomandat utilizarea câteva zile înainte si 3 luni după în buvabil a 30 -50 mg de siliciu pe zi (100 ml lichid) si aplicarea abundenta de siliciu G5 gel pe locul injecției (chiar si înainte daca se cunoaște locul injectării).

Menționam ca toxicitatea acidului siliciu este imposibil de atins: 4g/kg/zi!
https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2009.948

Citeste mai mult: http://vitalitatesiprotectie.ro/flagelul-numit-aluminiu/

Un alt articol despre Siliciu aici.