Persoanele Foarte Sensibile, Vindecarea si Puterea Limbajului - Partea I
Multi dintre noi se angajeaza in calatorii personale de vindecare.
Vindecarea de rani vechi, vindecarea de copilaria traumatica, vindecarea de vechile "obiceiuri de dependenta", chiar si vindecarea de ceea ce am putea percepe ca "trecutul nedorit al vietii".
Persoanele foarte sensibile (Highly Sensitive Person) - sau HSP - tind sa fie mai "constiente" de lumea lor interioara, si in general petrec mai mult timp in introspectie decat majoritatea oamenilor. Persoanele foarte sensibile sunt, de asemenea, mult mai constiente de subtilitati, sentimente si modele mici, care pot fi un cadou minunat..., dar asta inseamna ca sunt, de asemenea, mult mai profund afectate si influentate de suisurile si coborasurile din viata noastra. Ca urmare, suntem mai sensibili la a ne impotmoli in analize nesfarsite atunci cand ne lovim de partile provocatoare ale vietii.
De ce?
Pentru ca este foarte probabil, pur si simplu, sa "acorzi atentie" povestilor si limbajului pe care noi il folosim pentru a ne povesti vietile.
In consecinta, impartasirea acelei povesti, cu cuvinte adecvate si "atente", poate fi deosebit de importata pentru persoanele foarte sensibile. Nu ne place sa stam intotdeauna treji, pentru ca auto-cercetarea riguroasa - care spune povestea reala - nu este intotdeauna placuta, si poate fi complet infricosatoare, atunci cand ajungem fata in fata cu partea din noi "mai putin atractiva". Dar beneficiile de a "spune lucrurilor pe nume" sunt aproape intotdeauna mai mari decat dezavantajele.
Aici sunt cateva "capcane de limbaj" a fi luate in considerare, impreuna cu scurte explicatii despre cum, uneori, le folosim ca bariere impotriva propriului progres.
Sentimentele sunt sentimente, nu fapte:
Pentru ca persoanele foarte sensibile "simt lucrurile in profunzime", tindem sa petrecem foarte mult timp cufundati in peisajele interioare ale sentimentelor noastre. De fapt, multi isi petrec atat de mult timp acolo, incat devin "identificati" cu sentimentele lor.
Dar oricat de intense pot fi aceste sentimente, trebuie sa tinem cont de faptul ca ele sunt ceva ce simtim, nu ceva ce suntem. Ele sunt tranzitorii, nu permanente. Si este important sa ne amintim asta, cand vorbim (atat in dialog intern cat si cu altii) despre ceea ce se intampla cu noi. Trebuie sa ramanem atenti la limbajul nostru:
Nu spune "sunt suparat!" cand adevarul este "ma simt suparat!". Nu spune "sunt trist" cand adevarul este "ma simt trist". Nu spune "sunt atat de ranit" cand adevarul este "ma simt atat de ranit".
Cand esti o persoana extrem de sensibila, acesta poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri de facut, pentru ca avem tendinta de a interpreta sentimentele noastre ca "fapte", si nu ca "sentimente". Puterea sentimentelor noastre pare coplesitoare, dar chiar si asa, ele sunt intotdeauna "doar sentimente".
Daca te recunosti pe tine insuti in aceasta capcana de limbaj aparte, incearca sa faci o practica constienta din a numi sentimentele "ceea ce sunt cu adevarat".
La nivel constient, poate parea un lucru foarte neinsemnat, dar la nivel subconstient, tu schimbi "povestea" pe care ti-o spui tie insuti, identificand in mod corect ceea ce simti ca pe ceva mai degraba trecator, decat permanent.
Peter Messerschmidt
www.omtimes.com
*Sursa imagine: www.omtimes.com