Impresii si fotografii tabara EU POT! Antrenament pentru o viata implinita!

EU POT! Antrenament pentru o viata implinita! 29 apr- 2 mai 2011:

Cristina Fărcăşanu: "Pentru mine fiecare workshop a fost ca un salt in gol fara parasuta unde, de fiecare data, am aterizat in inima mea. Insa tabara a fost ca un zbor, o intoarcere acasa, la radacini, la ceea ce sunt, la ceea ce pot, la ceea ce am. Cuvintele sunt prea putin pentru a descrie ce a insemnat aceasta tabara pentru mine ca traire, ca transformare...poate miracol e cel mai potrivit pentru a alatura acestei experiente un singur cuvant.
Iar tie Nico, iti spun multumesc pentru toata energia, iubirea si lumina pe care o dai celorlati, pentru ca m-ai ajutat sa ma intorc la mine, pentru ca mi-ai amintit ce inseamna cu adevarat ce e IUBIREA si pentru ca m-ai inspirat sa-l vad pe Dumnezeu in toate.
Si acum stiu ca nu trebuie sa-mi tin privirea doar in pamant cand pot privi in sus, spre cer.
MULTUMESC"

Mioara Bîrsan: "Tabara aceasta a fost al treilea modul pentru mine, simtind ca s-au asezat firesc, incepind cu Traieste viata. ..., urmind Traieste miraculos si apoi Eu pot. Pentru mine personal, primele doua module au fost extraordinar de puternice ca traire, dar si in plan concret, ca transformare a felului de a duce fiecare clipa.

La aceasta tabara, pentru cele prezente a fost o " calatorie" extrem de intensa, cu o comunicare extrem de puternica si profunda cu propriul sine, cu ceilalti, cu reprize de ris dezlantuit dar si cu plins vindecator.... Eu personal, ma simteam altfel, cumva ca inchisa intr-o "pupa", si nu intelegeam de ce nu e la fel de intens.... Nu venisem cu nici o asteptare, speram doar ca intr-un fel sa reuseasca sa se aseze in mine intelesurile subtile si reale ale lucrurilor asa incit in final.... la un moment dat sa imi dau voie. Sa Fiu. Sa pot sa fiu. Si in momentele finale, cind a venit ocazia sa impartasim pe rind impresii sau experienta creata fiecareia... m-a paralizat citeva secunde frica. O frica de. ... habar nu am ce... o frica pe care exact in secunda aceea am recunoscut-o ca fiind acolo dintotdeauna-a mea, in nenumarate ocazii, care m-a facut sa fug de momentul prezent, de ce eram sau mi se intimpla, de cimd ma stiam. Am ales sa stau sa o privesc, sa stau in ea, sa o respir. Si nu am mai fugit. Lucru simplu si de nimic, poate. Pentru mine a fost o lectie uriasa pe care mi-am dat voie sa o primesc de la mine insami. Si atunci, in ultimul ceas, am inteles ca asta-i tot. Ca EU POT!!! Ca a sta in momentul prezent, a nu fugi, a-l privi cu ochii mari si inima deschisa, a-l accepta cu toata fiinta, neconditionat, oricit de inspaimintator ni-l poate arata mintea si frica ei.... e tot. Frica s-a topit si i-a luat locul o mare bucurie si profunda recunostinta. Am multumit pentru momentul acela de panica si l-am iubit, chiar in timp ce frica ma stapinea. L-am privit si l-am integrat, l-am dus in inima. Stiu ca poate suna bombastic. Dar acolo s-a topit toata teama si a izvorit numai bucurie, liniste, comuniune cu toate din jur, cu oamenii in fata carora o secunda mai devreme eram terifiata fara ca ei sa aiba vreo vina pentru asta.

Si am inteles ca transformarea s-a intimplat... acolo, in timpul cursului, cind eram o "pupa" :-):-):-) De atunci... sint in "practica" :-) Sint in prezent. Am inteles sa las sa fie liber tot. Asa cum am eu dreptul la libertate si iubire, tot ce e in jur are dreptul la asta, oamenii, intimplarile, viata. Orice se intimpla cu mine sau aparent in afara mea... are dreptul sa fie. In libertate. Orice imi poate parea mie dureros sau inacceptabil.... este. Si are ratiunea sa de a fi. Eu am doar de primit, acceptat, inteles - daca si cit pot- si mai ales, de multumit si iubit tot ce primesc. Pentru ca totul e spre evolutia mea si binele meu real, cel mai inalt. Pentru fete a fost una din ecperientele definitorii si transformatoare pentru parcursul lor. Am ramas foarte legate intr-o prietenie frumoasa. Dar asta inseamna pentru noi toate deschiderea in acelasi fel spre toata lumea, spre tot ce vine. Sintem doar unite de o experienta comuna. Toata lumea e la fel de importanta.

Am vazut ca dincolo de aparente oamenii sint extraordinar de frumosi, de puternici, de calzi, de generosi, de spectaculosi, de gingasi. TOTI! !!! Doar ca toti caram nenumarate traume, spaime, neintelegeri a crea ce sintem si a ceea ce e lumea in care am venit. Si reactionam in consecinta, inchizindu-ne catre tot, sa nu suferim, sa nu dezamagim, sa nu fim dezamagiti, devenind reci, introvertiti, cinici, duri, uneori violenti, neinduratori, chiar criminali. Nu e vina nimanui, nimeni nu ne-a aratat cum sta treaba.... sau n-am avut incredere in ce simteam noi uneori ca e bine sa fim, tot din frica. Acum stiu, doar eu sint responsabila de tot ce am fost si sint. EU POT schimba ceva in mine si ca rezultat, in viata mea, si a celorlalti, indirect, in fiecare clipa.

Viata iti da minunate lectii chiar daca uneori sint foarte dure, minunate prilejuri de a intelege despre ceea ce esti, doar sa le primesti cu inima, neraspunzind ca reactie, ci acceptindu-le ca daruri fabuloase facute de tine tie insuti. Aceasta e increderea in tine insuti, in CEEA CE ESTE, in Dumnezeu. Si eu pentru tot ce am trait pina acum si pentri tot ce va mai fi, orice ar veni, MULTUMESC!!! Stiu ca imi va fi frica ingrozitor, probabil, de muuuulte ori, ca imi va fi greu sa ma impac si sa accept... egoul meu exista, bine mersi, doar ca stiu care e legea adevarului meu. E Iubirea si Acceptarea. Si voi incerca sa le fac loc, pe cit pot si ma pricep, in toate, de fiecare data. Daruindu-le spre toti si toate. Atit. :-) Multumesc. Va imbratisez. "

Cristina Ciobanu: "Pentru mine fiecare workshop a fost ca un salt in gol fara parasuta unde, de fiecare data, am aterizat in inima mea. Insa tabara a fost ca un zbor, o intoarcere acasa, la radacini, la ceea ce sunt, la ceea ce pot, la ceea ce am. Cuvintele sunt prea putin pentru a descrie ce a insemnat aceasta tabara pentru mine ca traire, ca transformare...poate miracol e cel mai potrivit pentru a alatura acestei experiente un singur cuvant.Iar tie Nico, iti spun multumesc pentru toata energia, iubirea si lumina pe care o dai celorlati, pentru ca m-ai ajutat sa ma intorc la mine, pentru ca mi-ai amintit ce inseamna cu adevarat ce e IUBIREA si pentru ca m-ai inspirat sa-l vad pe Dumnezeu in toate.Si acum stiu ca nu trebuie sa-mi tin privirea doar in pamant cand pot privi in sus, spre cer.MULTUMESC"

Mihaela Varro: "Uneori uitam ca Dumnezeu ne iubeste!Si cautam asudati ceva!Si alergam dupa acel 'ceva' innebuniti zi si noapte! Si luptam cu inversunare si disperare! Pana in ziua in care,obositi, ne declaram infranti (sau nu) si ne asezam putin! Brusc se ...face lumina! Realizam ca nebanuite si frumoase sunt Caile Iubirii Divine si Dumnezeu ne da o lanterna! Am descoperit in Nico LANTERNA IUBIRII! Iti multumesc ca imi luminezi drumul catre ACASA! L-am ratacit putin...Au fost furtuni...Si vor mai fi! Mai cad copaci de-a curmezisul! Dar am redescoperit furnica din mine! Orice se intampla SUNT ACASA! ITI MULTUMESC pentru zilele minunate, divine,prezente de la Moeciu!"

Corina Badescu: "Draga mea Nico,
Incep prin a-ti multumi pentru ca dintre toate darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu pentru aceasta viata,  ai ales sa faci aceste workshop-uri si sa fii o calauza spirituala pentru toate sufletele care au nevoie sa gaseasca calea. Si ti-a dat Dumnezeu de toate pentru a fi perfecta in orice iar tu l-ai ales pe EL.

Iti multumesc si te voi iubi pana cand aceasta viata se va sfarsi pentru ca l-ai adus pe Dumnezeu in viata mea. De la tine am primit recunostinta si o am cu mine oriunde si oricand.
Iti multumesc pentru ca atunci cand fratele meu era grav bolnav si familia mea dezorientata de aceasta incercare, am putut sa spun “Sunt recunoscatoare pentru boala fratelui meu” si sa primesc daruri de prêt din aceasta suferinta.

Iti multumesc pentru ca iti cinstesti parintii si inspiri acest sentiment mai departe.
Am invatat de la tine si de la Iza sa las sa fie si sa am incredere ca nu e treaba mea.  Cand  eram in fata voastra si urma sa va spun pentru ce va apreciez s-au intamplat urmatoarele:  Dumnezeu a facut sa imi vina randul chiar la momentul ingemanarii zilei cu noaptea ( momentul meu preferat al zilei), se intampla pe melodia mea preferata pe care o ascult si acasa pentru a ma centra in inima mea si apoi v-am simtit pe VOI, TOATE. Dumnezeu mi-a creat mediul pentru a ma simti in inima mea si pentru a putea transmite din MINE. De la tine Nico, la cursul de Miracole, am invatat ca atunci cand iti invingi frica de moarte iti infrangi toate fricile si sunt recunoscatoare pentru viata mea alaturi de bunicul meu.

 Bunicul meu cel drag si sfant, caruia ii spuneam “Taicu” s-a dus la Dumnezeu acum 2 ani in noaptea de Pasti si de atunci l-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute sa il mai simt o data. Si Dumnezeu m-a ajutat .Mi l-a aratat in fiinta soferului de microbuz care m-a dus de la Brasov pana la Moeciu de Jos si nu m-a lasat in statia lui ci s-a abatut din drum si m-a lasat in siguranta, in statia de taxi spre Moeciu de Sus. Am motolit biletul primit si am vrut sa il arunc dar apoi l-am indreptat si l-am pus bine pentru ca nu era doar un bilet Brasov-Moeciu ci biletul spre Rai. Eu am fost prezenta si am primit. Imi cer iertare celuilalt bunic al meu, care s-a dus si el in lumea celor drepti, pentru ca nu l-am iubit la fel de mult.

Am invatat sa IERT si sa imi CER IERTARE celor carora simt ca le-am pricinuit nevoia sa ma ierte. Iert, iubesc, primesc si nu judec.
Prietenia ta cu Walter m-a inspirit si m-a lasat fara cuvinte. Se simte iubirea dintre voi, se transmite si uneste oamenii spre bine.

Multumesc tuturor fiintelor minunate cunoscute in aceasta tabara. Multumesc ca ati fost niste oglinzi minunate si m-ati ajutat sa vad cat de minutata sunt si eu. Sunt 100% sigura ca v-am primit pe fiecare dintre voi si sunt 200% sigura ca prin venirea voastra in viata mea urmeaza sa primesc daruri minunate pentru ca sunteti niste ingeri!

In aceasta tabara am exersat : SA PRIMESC,SA IUBESC NECONDITIONAT, SA IERT, SA CER IERTARE, SA ACCEPT, PRIETENIA, SA SIMT PREZENTA DIVINA, REVELATIA, SA PLANG, SA RAD, SA CANT, SA CURAT CU DUMNEZEUL DIN MINE, SA TREMUR DE EMOTIE, SA FIU PREZENTA, SA IUBESC, SA MA TRANSMIT IN LINISTE, PACEA
EU SUNT, eu sunt prezenta in viata mea, eu il simt pe Dumnezeu si POT sa ii primesc lucrarea!
Multumesc lui Dumnezeu pentru familia mea si pentru toti ingerii!"

(Foto: Lavinia Paslaru. Multumim din suflet!)

EU POT! Antrenament pentru o viata implinita! 25- 30 iunie 2010:

Simona Ionascu: "Am castigat in viata mea noi prieteni de suflet pe care stiu ca  ma pot baza daca am nevoie; care nu ma judeca si care nu ma eticheteaza. Am identificat fricile care ma tineau blocata intr-un punct, asta cu ajutorul cuvintelor transmise de altii dar trimise, probabil, de mine catre ei. Am inteles ca degeaba fac eforturi sa-i slefuiesc pe altii ca sa "dea bine" (asta vine si din meseria mea de PR) ci mai degraba m-as uita in ograda mea si as slefui la mine ce nu-mi place; dar ce-mi place sa iubesc total, neconditionat, liber. Numai asa pot raspandi in jur armonia si iubirea.

Mi-am amintit ca toate performantele de care m-am bucurat de-a lungul vietii mi se datoreaza in primul rand mie, nu unor factori externi; de aia deduc logic ca puterea e in mine, nu in exterior... Am realizat inca o data ca "repetitia e mama invataturii" si ca teoria fara practica e vorbarie goala; de aia consider ca exercitiile facute in tabara si asistate de indrumatori au fost extraordinar de benefice.

Am ajuns la concluzia ca, in exprimare, toate constrangerile PR-icesti carora ma supuneam erau doar preconceptii ale industriei in care ma scaldam caldutz:)/ pot sa fiu in continuare un PR foarte bun chiar fiind sincera; sinceritatea in industria asta e o virtute, nu o rusine! Mi-am amintit ca e cazul sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce sunt si pentru modul in care sunt.

Si, mai presus de toate, am acceptat in sfarsit - si m-am bucurat ca e asa- ceea ce cantam cu atata patos la 16 ani din repertoriul trupei Celelalte Cuvinte - "Un sfarsit e un inceput"...

Va multumesc ca v-am cunoscut, ca m-ati lasat sa fiu EU, ca nu m-ati judecat.
Va multumesc ca m-ati lasat sa vad in voi ce aveam de vazut in mine, ca m-ati ajutat sa ma cunosc mai bine, ca mi-ati dat afectiune atunci cand am avut nevoie, ca m-ati lasat sa va iubesc chiar daca nu va cunosteam.
Va multumesc ca m-ati ajutat sa fac lumina in mine, ca m-ati facut sa simt ce forta imensa sunt eu, ca m-ati lasat sa vad frumusetea din voi.
Asta mi-a dat speranta, putere, entuziasm, incredere."

Andreea F.: "Pentru mine, participarea la tabara Eu pot de la Moeciu a aparut ca o continuare fireasca dupa workshopurile "Traieste viata pentru care ai fost creat" si "Traieste miraculos", continuarea procesului de constientizare a sinelui meu adevarat. Am realizat ca eu sunt tot ceea ce vreau sa fiu, ca devin ceea ce aleg sa fiu, ca am puterea si toate resursele de a face orice intentionez, ca pot si am dreptul de a ma simti minunat(a). Am aflat ce sta la baza aspectelor nemultumitoare din viata mea si metoda de rezolvare a acestora.

Zilele de tabara au fost de poveste: incepand de la locul superb -ales cum nu se poate mai bine - si pana la oamenii fabulosi pe care i-am avut alaturi in aceasta experienta. Pe cei mai multi dintre ei ii cunosteam deja, pe unii i-am descoperit acolo, insa toti mi-au ramas dragi, foarte dragi. Le raman recunoscatoare din toata fiinta pentru ca m-au inspirat, mi-au aratat lucrurile pretioase care erau in mine si care asteptau sa fie lasate sa se manifeste in toata splendoarea lor.

Antrenamentul de la Moeciu m-a invatat sa imi permit A FI, sa imi dau voie sa traiesc in armonie cu
ceea ce am mai bun si mai frumos - Inima -, m-a invatat cum sa fac alegeri autentice, cum sa actionez in favoarea fiintei mele si nu impotriva ei.

Ii multumesc Isabelei pentru toate momentele in care m-a sprijinit cu atata dragoste.
Ii multumesc lui Nico pentru momentul in care a ales sa faca acest lucru extraordinar - sa transforme suflete - si pentru fiecare moment in care alege sa mearga mai departe."

Dana Vasilateanu: " Am plecat la drum spre tabara cu fluturasi  in stomac, cu sentimentul ca o sa intalnesc oameni minunati,  cu emotia a ceea ce o sa descopar nou. Am ajuns, si am fost intampinata de un suflet de o sensibilitate rara si de un suflet de o caldura generozitate si o putere extraordinara. Si am intalnit un sufletel, J, care mi-a fost drag din prima clipa, am vazut emotia din privirea lui si l-am lasat sa se apropie usor cu pasi micuti dar siguri. In fiecare zi, se apropia din ce in ce mai mult si cu blandete  si curaj deschidea cate o usa a inimii mel, usi de care uitasem … uitasem ca mai sunt acolo. I-am simtit puterea cand incerca sa descopere ce e acolo ascuns si durerea descoperirii. I-am simtit alinarea, eliberarea,  linistea, prezenta, caldura si iubirea.  Am putut sa vad cum iubeste in libertate, respecta si traieste ceea ce simte, respecta si intelege ceea ce simt si cei din jur, traieste liber si frumos.  I-am simtit bucuria, abandonat in bratele ierbii, acoperit de valul cald al razelor de soare, inconjurat de aroma floricelelor de camp, traind intens, realizand ca este acea picatura unica din oceanul universului. Am inteles ca iubirea lui inflorea … iubirea lui avea radacini, in MINE, DA, am intalnit-o si descoperit-o pe Danuta, un suflet de copil  inocent, pur, sensibil si puternic. Da, sunt primul meu  copil Jvorba unui sufletel frumos.

Am inteles ca fericirea se naste din iubire si iubirea se naste din inima noastra,  ca totul pleaca din interiorul nostru, iar in momentul in care iubirea infloreste, ea cunoaste revarsare. Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea ei. Depinde de noi ce dorim sa devenim si ce nu. Devenim propriile noastre creatii.
Mutltumesc din inima pentru tot ce am trait in tabara , impreuna cu toate sufletele minunate de acolo."