Dispariția omului rezonabil
Pe măsură ce condiționările preiau controlul ființei și omul se deconectează de la ritmurile sale și de la Întreg, se produce un fenomen pe care îl observăm din ce în ce mai mult printre noi: dispariția omului rezonabil.
Ce înseamnă a fi rezonabil?
Pentru mine, omul rezonabil este omul care nu are o gândire în extreme iar acțiunile sale sunt preponderent din echilibru. Cu omul rezonabil poți comunica ușor, pentru că acesta este adaptabil, nefiind dependent de “armele”, “armura” și „zidurile” pe care un om nerezonabil le folosește des în comunicare.
Un om rezonabil ascultă, înțelege și apoi acționează cumpătat, fără să se lase influențat de entuziasmul care nu este susținut de realitate. Omul rezonabil nu are o mentalitate de jucător de noroc, nu se bazează pe speranță ci se bazează pe realitate. Poate pentru că acesta percepe realitatea cu claritate și acționează în consecință.
Unul dintre simptomele omului condiționat de programe care nu îi sunt benefice, omului nerezonabil, este faptul că își alege o extremă și rămâne blocat în aceasta.
Când o experiență îi zdruncină acea extremă și observă că nu se poate agăța de ea, sare în cealaltă extremă. Acest om tot timpul își apără ceva de cei din exterior, considerând că fără adeziunea sa la acea extremă ceilalți l-ar călca în picioare și nu ar supraviețui ori calitatea vieții sale va fi groaznică.
Ai avut vreodată în față un om blocat în propria sa condiționare, în propriul program? Dacă până acum ai trăit la fel ca mine în societate, cel mai probabil răspunsul tău este da, de multe ori. Unii ar fi sinceri și ar recunoaște: “și mie mi se întâmplă, da”. Omul rezonabil nu este perfect însă este sincer, înțelege că sunt momente în care poate pica în capcana extremelor însă are încredere că își va reveni.
Cu cât un om a exersat mai mult timp a fi rezonabil, cu atât își revine mai ușor din capcana extremelor. Din păcate, mulți oameni, chiar prea mulți, trăiesc de zeci de ani într-o închidere față de ceilalți și nu arată deloc rezonabilitate. Unii dintre ei sunt așa zișii oameni spirituali, care în realitate sunt blocați în propriile dogme extremiste, pe care le propovăduiesc ca adevăr absolut pentru toți.
Unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le poți face este să încerci să negociezi cu un om nerezonabil.
Când picăm în capcana de a salva interlocutorul de la nerezonabilitate, în realitate îl blocăm acolo. E ca și cum am pune gaz pe foc și apoi să ne întrebăm de ce focul încă arde, ba chiar acum mult mai puternic. Un om rezonabil nu intră în polemici cu omul nerezonabil, pentru că înțelege în ce situație se află și astfel se retrage. Știi câți oameni au fost omorâți accidental sau chiar voit de oameni nerezonabili atunci când au intrat în polemică cu aceștia?
Omul nerezonabil consideră că propria sa nerezonabilitate îi dă putere, astfel dacă acesta crede că cineva îi subminează puterea, va reacționa ca un animal rănit care se apără pentru a supraviețui. Un om nerezonabil percepe polemica ce îi atacă adevărurile de care s-a atașat, ca un atac la identitatea sa și cine ar fi acesta fără identitatea sa?
Știi vorba aceea: „cel mai inteligent cedează primul”, din punctul meu de vedere conține calea către a avea o viață cu adevărat liniștită. Omul rezonabil cedează primul pentru că observă că celălalt nu dorește un dialog ci aplauze pentru propriul monolog.
Omul nerezonabil este un manipulator abil care înțelege foarte bine jocurile de putere.
A juca jocul de putere pentru a beneficia de anumite câștiguri, presupune a pierde de fiecare dată tot ceea ce crezi că ai acumulat. Dacă nu în timpul vieții, nicio problemă, vine moartea și rezolvă treaba.
Sunt unii oameni care aleg să joace rolul omului superior și ajung să joace rolul de persecutor ori salvator, alții aleg să joace rolul omului inferior și ajung să joace rolul victimei. Toți aceștia devin nerezonabili în fața vieții și în fața evidenței, apărându-și cu ardoare poziția pe care ei o consideră că le oferă putere în fața altora.
Omul rezonabil alege să nu joace niciunul dintre aceste roluri și astfel le invalidează din start. Din păcate, omul rezonabill este pe cale de dispariție pentru că din ce în ce mai mulți cad în capcana polemicii cu cei nerezonabili.
Ce putem face cu cei nerezonabili?
Îți pot spune cum procedez eu, întreb: „care este nevoia ta acum?” Dacă omul nu îmi poate spune care este nevoia ori nevoia sa nu mă include pe mine ori nu doresc să fiu parte a îndeplinirii nevoii sale, mă retrag calm și cu fermitate. Apreciez când cei dragi și cei din jurul meu fac asta cu mine, atunci când eu nu sunt rezonabil, pentru a mă susține să revin în centru, părăsind rapid extrema.
Dacă ne-am susține reciproc, ținând cont de nevoile noastre care coincid, am trăi într-o comunitate și o societate mult mai rezonabilă și deci mai adaptabilă. Nu ne-am mai plânge atât de mult de cei nerezonabili, pentru că îi înțelegem și îi lăsăm să rămână așa, daca asta doresc. Dacă sunt prea mulți cei nerezonabili în jurul nostru, ar fi recomandat să ne relocăm într-un loc unde să primim susținerea de care avem nevoie, oferind-o pe a noastră la schimb.
E nevoie de solul și mediul potrivit pentru ca o floare să crească.
Ar fi recomandat, dacă observăm nerezonabilitatea în jurul nostru, să ne întrebăm dacă cu adevărat suntem rezonabili sau doar mimăm asta. Un om rezonabil se poate adapta situațiilor de viață, un om nerezonabil nu. Tu te adaptezi cu ușurință schimbărilor sau ții cu dinții de ceea ce este vechi, stătut și nu te mai susține? Ești rezonabil/ă față de tine și față de viață, ești în comunicare cu viața ori ești în opoziție față de tine și față de viață? Te lupți cu tine pentru a atinge obiective care nu sunt susținute cu viața ori ești în colaborare cu tine și cu viața?
Atât îți spun, până nu ești bun/ă cu tine, progresul nu se întamplă pentru că ești tu împotriva ta și nu vrei să îți câștige adversarul…
Omul rezonabil se iubește și iubește pentru că înțelege că viața reprezintă un schimb continuu între a primi și a oferi. Dacă oferă cu grijă și primește ce are nevoie, nu are motive pentru care să fie nemulțumit sau dacă simte nemulțumire realizează că sunt doar condiționările care îi șoptesc asta. Dacă nu se lasă direcționat de aceste șoapte, își vede în continuare de viață într-un mod rezonabil.
Din ce în ce mai mulți oameni aderă la noua „religie” a nerezonabilității. Sper ca cei care au mai rămas, să rămână rezonabili pentru că dacă și ei cedează nu va mai rămâne nimeni care să fie diapazon pentru cei din jur, să le arate prin exemplu, nu prin vorbe, ce înseamnă a trăi împăcat, liniștit și în acord cu viața.
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando Stoicescu
Sursa imagine: flickr.com