Divinitatea

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a crezut în ceva ce există dincolo de puterea de înţelegere a oamenilor, ceva transcendental ce a fost idolizat indiferent de formă, fie un (sau mai mulţi) D-zeu personificat sau unul nepersonificat. Tot ce nu a putut înţelege omul a fost atribuit puterilor deasupra lui. Astfel s-au născut toate zeităţile omenirii, cele bune şi cele rele (demoni). Cu timpul zeii, demiurgii, îngerii, demonii sau fantomele au fost adorate, fie că au fost vii sau au existat doar în imaginaţia oamenilor.

Prin dezvoltarea omenirii ideea despre D-zeu s-a redus, în special datorită ştiinţei care a început să explice toate fenomenele care înainte au fost atribuite lui D-zeu. Ar trebui să fie scrise o grămadă de cărţi dacă cineva ar dori să între în detalii despre diferitele idei şi concepţii despre divinitate în istorie. Să ne apropiem de D-zeu din punct de vedere al magicianului.

În principal, ideea de D-zeu pentru omul simplu şi onest serveşte ca suport pentru ca spiritual lui să nu intre în incertitudine sau ca un ajutor moral. Astfel Dzeul lui întotdeauna rămâne ceva intangibil, de neimaginat şi de neconceput. Pentru magician lucrurile stau cu totul altfel. El ştie că a fost creat după imaginea lui D-zeu şi astfel este o parte din el. El îşi da seama de scopul sau elevat, primul sau obiectiv şi datoria sacră că fiind uniunea cu Dumnezeu sau Îndumnezeirea.

Sinteza mistică a uniunii cu D-zeu constă în dezvoltarea ideilor divine, de la punctul cel mai inferior până la cel mai superior aspect într-o aşa măsură încât să obţină unirea cu universalul. În acest moment fiecare este liber să-şi păstreze sau să-şi abandoneze individualitatea. De obicei persoanele care-şi păstrează individualitatea se întorc pe pământ cu o misiune sacră.

În această dezvoltare, magul iniţiat este în acelaşi timp şi un mistic. Făcând această uniune şi renunţând la individualitatea sa, el voluntar se dizolvă, aceasta în limbaj mistic se numeşte moarte mistică.

Este evident că adevărată iniţiere nu-i doar o cale mistică sau magică. Există doar o iniţiere care leagă ambele concepte, în opoziţie cu majoritatea şcolilor mistice sau spirituale care se ocupă doar de subiecte înalte, precum meditaţia sau alte exerciţii spirituale, fără a stăpâni întâi primii paşi. Aceasta ar fi similar cu cineva care începe cu facultatea înainte să facă şcoală primară.

Rezultatul unui asemenea antrenament în unele cazuri este dezastruos, chiar dramatic, totul depinzând de talentele individului. În general eroarea se găseşte în faptul că majoritatea acestor materiale provin dinOrient, unde lumea fizică şi cea astrală este privită ca o iluzie (magie), astfel că i se acordă puţină atenţie.
Ce idee îşi face adeptul despre D-zeu este o problema personală indiferent că îl alege pe Christos, Buddha, Allah sau altul. Toate depind de o idee. Misticul pur doreşte să se apropie de D-zeu cu o iubire atotcuprinzătoare.

Franz Bardon

Sursă: Iniţiere în Hermetism – Editura TRINITY
Imagine: devianart.net