Eliberarea de judecata

Dirijarea vietii noastre, in conformitate cu un mod de gandire bazat pe judecata, poate fi o cale toxica de a trai. A recurge la judecata inconstienta ne priveaza de oportunitatea de a ne asuma responsabilitatea pentru propriile noastre vieti si actiuni. 

De obicei, ne folosim judecata pentru a potoli orgoliul prin justificarea propriilor noastre ganduri, actiuni si opinii, cultivand perceptia ca avem dreptate si suntem buni, in timp ce, ceilalti sunt gresiti si rai. Judecata este o modalitate de a te acorda la ce este general acceptat, ceea ce inseamna, mult mai probabil, ca noi insine ne vom potrivi sau vom fi acceptati, sau, in esenta, iubiti.

Frica de a nu fi iubit si acceptat ne poate duce la a-i evita si a-i respinge pe altii in incercarea de a ne asigura ca noi nu suntem evitati si respinsi. Traind viata in acest fel, ne supunem mai degraba fluxului si refluxului aprobarii unanime, decat sa traim cu o intentie constienta a ceea ce ne dorim ca vietile noastre sa fie. Judecata ne priveaza de abilitatea de a ne auzi ghidul nostru interior. 

Acest tipar de judecata este adesea transmis, pana la noi, de la parintii nostri, care l-au invatat de la parintii lor si asa mai departe. Am auzit si am absorbit judecatile parintilor nostri, pe masura ce am crescut si, apoi, am inceput propria noastra formare dezvoltand frica de respingere. Astfel, se formeaza un ciclu care insufla o nevoie de a justifica defensiv gandurile, opiniile si actiunile noastre, in loc sa evaluam constient experientele si situatiile individuale din vietile noastre, cu obiectivitate si deschidere.

Deci, provocarea, cu care se confrunta cei care doresc sa rupa ciclul distructiv de judecata, este de a descoperi de ce sensul de alb-si-negru din bine si rau, corect si gresit, este atat de important pentru noi. Pentru majoritatea dintre noi, o lume fara carja, din aprobarea unanima, pe care sa te te sprijini, este un loc infricosator, pentru ca brusc am devenit responsabili individual pentru actiunile, cuvintele si valorile noastre. Nu mai complotam cu parintii nostri, societatea sau cultura. Nu mai putem sa ne percepem ca fiind intr-un spatiu sigur, de comun acceptat, ci mai degraba ni se releva faptul ca noi suntem sensibili la rezultatele negarantate, de la care exista nenumarate posibilitati, inclusiv crestere si iubire de sine, precum si posibilitatea ca am putea obtine totul gresit. In esenta, depindem, exclusiv, de ghidarea noastra interioara. Intrebarea este daca avem suficienta incredere in noi insine pentru a asculta. 

Daca suntem ghidati din interior, avem nevoie sa nu ne temem de influenta corupatoare a ego-ului. Avand incredere in ghidarea noastra interioara si ascultand-o, ne imputernicim pe noi insine sa controlam ego-urile noastre, eliberandu-ne pentru a observa si a evalua in mod obiectiv experientele pe care le avem in viata noastra. Vom fi liberi de nevoia de a judeca si a putea accepta ceea ce este, fara rezistenta.

Intotdeauna exista consecinte pentru fiecare actiune. Prin renuntarea la nevoia de a avea dreptate, si prin urmare, nevoia de a fi acceptat, ne eliberam de vulnerabilitatea de a fi ranit prin respingere. Crearea unei perceptii ca avem dreptate, este doar o perceptie. Ea nu este o protectie reala, asa ca, orice am face sau am alege sa spunem in fiecare moment, un efect va aparea. Depinde de noi daca il lasam sa fie sau il judecam.

Cand ne asumam responsabilitatea pentru actiunile noastre, cultivam in mod natural iubirea de sine. Actiunile noastre sunt inspirate de suflet.

Hermas Lassalle 

Sursa: www.yogitimes.com

Traducere: Cristina Ciobanu

*Imagine: 2.bp.blogspot.com