Evoluția conștientă

Procesul natural și automat al evoluției se sfârșește odată cu omul. Omul este ultimul produs al evoluției inconștiente. Odată cu el începe evoluția conștientă. Trebuie să luăm în considerare mai multe aspecte. Primul: evoluția inconștiență este mecanică și naturală. Ea se realizează de la sine. Pe parcursul ei, conștiința se dezvoltă. Iar la apariția conștiinței, evoluția inconștiență se oprește, obiectivul ci fiind atins.

Evoluția inconștiență nu își justifică existența decât până în punctul apariției conștiinței. Omul este conștient. Într-un fel, el a realizat transcenderea naturii. Natură a devenit neputincioasă în ceea ce-l privește; ultimul produs posibil al evoluției naturale s-a actualizat. Omul este liber să decidă dacă dorește sau nu să evolueze.

Al doilea aspect: evoluția inconștiență este un fenomen colectiv, în timp ce evoluția conștientă este individuală. Ea merge dincolo de specie. De acum înainte, evoluția va fi un proces individual. Conștiința crează individualitatea. Înainte de dezvoltarea conștiinței, individualitatea era inexistentă: nu există decât specia. Atâta timp cât evoluția este inconștiență,procesul este automat, fără nici o incertitudine. Totul se petrece pe baza legii cauzei și efectului. Existența este mecanică și sigură.

Însă odată cu apariția omului, odată cu conștiința, apare incertitudinea. Nimic nu mai este sigur. Evoluția are loc sau nu. Potențialitatea există, dar decizia depinde de fiecare individ în parte. Acest fapt explică starea de anxietate. Speciile inferioare omului nu cunosc anxietatea, deoarece ele nu cunosc decizia. Totul se întâmplă prin necesitate. Nu există decizie, deci nici entitate care decide și, în absența acesteia din urmă, anxietatea nu poate există.

Cui să-i fie frică? Cine să fie într-o stare tensionată? Când decizia devine posibilă, anxietatea o urmează, la fel că o umbră. Totul devine decizie, efort conștient. Responsabilitatea va aparține în întregime. Dacă este un eșec, asta este. Responsabilitatea eșecului va revine vouă. Dacă reușiți, reușiți. Responsabilitatea reușitei va revine, de asemenea. Și, dintr-un anumit punct de vedere, orice decizie este ireversibilă. Nu puteți să o evitați, nici să o uitați, nici să o depășiți.

Decizia voastră va determina destinul. Ea rămâne cu voi, este parte integrantă din voi; nu puteți nega acest fapt. Numai că decizia voastră este întotdeauna un joc. Orice decizie se ia în întuneric, în sensul că nimic nu mai este sigur. Tocmai aici găsim cauza anxietății umane. Anxietatea o pătrunde până la rădăcinile sale. Ceea ce îl frământă în primul rând pe om este întrebarea: a fi sau a nu fi, a face sau a nu face. A face această sau a face cealaltă. Indecizia este imposibilă. Când nu decideți, atunci de fapt decideți să nu luați nici o decizie; această este tot o decizie. 

În consecință, decizia este o necesitate - nu puteți să va abțineți de la a decide. A nu decide are același efect că oricare altă decizie. Frumusețea, demnitatea și gloria omului provin din conștiința să, chiar dacă ea este - în același timp - și o povara. Gloria și povara își fac apariția odată cu conștiința. Orice pas determina o oscilație între cele două. Odată cu omul, apare decizia siconstienta. Omul poate evolua, dar numai prin efortul individual. Puteți evolua sau nu până la starea-de-Budhha. Depinde de voi.

Evoluția este deci fie colectivă inconștiență, fie individuală - și deci conștientă. De fapt, termenul de evoluție subînțelege progresia inconștiență și colectivă, astfel încât în cazul omului ar fi preferabil să se folosească termenul de "revoluție". Odată cu omul apare posibilitatea revoluției. Acest cuvânt așa cum îl înțeleg eu, implică un efort conștient și individual în sensul evoluției. Altfel spus, este un proces care trebuie să ducă noțiunea de responsabilitate până în punctul ei extrem (chiar dacă nu sunteți răspunzători decât de propria voastră evoluție).

Osho

Sursă: Revoluția interioară - Editura MIX

Imagine: Menog vs Absolum