Excelenta Sa
Excelenta sa, domnul guvernator Musho Keishu, era plecat in calatorie si se inderpta, cu pasii lenti ai purtatorilor sai, spre Kamakura, marea capitala a sogunilor. Confortabil sprijinit cu spatele de pernele de matase, cu mainile asezate peste pantecele mic si rotund, care tresarea usor in ritmul de deplasare al leticii, domnul guvernator motaia putin si visa. Garda sa personala de nobili samurai se afla in jurul sau si il proteja. Urmau, in ordine desavarsita, servitorii si bagajele. Domnul guvernator a adormit incetisor, cu fata luminata de un zambet linistit.
Pe colinele din Kamakura, intr-un loc linistit care domina orasul si marea, maestrul zen Unkei isi instalase atelierul de statuete in spatele unei pagode modeste. Sculpta in lemn statui ale lui Buddha cu zambetul lui etern si primea oameni de toate conditiile care ii cereau sfatul. Unkei era un barbat aspru, tacut, dar nu refuza niciodata sa ajute pe cineva, si toata lumea il venera. Exact in acea dimineata, tanarul calugar care indeplinea functia de portar s-a apropiat emotionat, avand in mana o carte de vizita splendid impodobita. Pe ea se putea citi:
EXCELENTA SA MUSHO KEISHU, GUVERNATOR AL ORASULUI KYOTO, CONSILIER PARTICULAR AL SOGUNULUI
- N-am nimic de spus acestui om, a zis taios Unkei, care a dat drumul din mana cartii de vizita si si-a continuat lucrul.
Tanarul portar, tulburat si inspaimantat, s-a intors sa anunte servitorul Excelentei Sale refuzul stapanului sau. Astepta tremurand reactia inaltului personaj, care nu coborase din letica.
- Calugare, Excelenta Sa asteapta!
Portarul, mai mult mort decat viu, s-a prezentat cu umilinta in fata domnului guvernator, instalat confortabil intre pernele de matase.
- Stapanaul tau nu vrea sa ma primeasca? a intrebat Excelenta Sa, mai mult mirat decat enervat. A spus vreun motiv?
- Nu, stapane.
- Stie el ca as putea sa poruncesc inchiderea atelierului sau, sa-l arunc in inchisoare cu intreaga familie si sa-i trag in teapa servitorii?
- Indurare, stapane! a strigat tanarul novice, cazand in genunchi.
Excelenta Sa guvernatorul nu era un om rau. S-a gandit un moment, tolanit intre pernele de matase. In jurul sau, samuraii se incruntasera, unii punand deja mana pe manerul sabiei.
- Hmm! Hmm! a exclamat guvernatorul. Voi incerca ceva.
A taiat toate titlurile, lasand pe cartea de vizita doar numele sau: Musho Keishu.
- Mergi si da-i din nou stapanului tau cartea mea de vizita!
Unkei tocmai lacuia un Buddna de lemn. A luat cartea de vizita pe care portarul i-o intindea tremurand.
- Pe acest om il voi primi cu placere, a spus el.
Am aruncat acel lucru neinsemnat
care se numeste "EU"
si am devenit lumea imensa.
*Cele mai frumoase povesti zen - Henri Brunel, Ed. Pro Editura si Tipografie
*Sursa imagine: www.cre-apps.com