Exista viata dupa Ego?

„Balonul de sapun” ar putea fi un bun simbol al existentei separate, individuale ce ne inconjoara si ne protejeaza, dar care, in acelasi timp, ne izoleaza de realitatea exterioara si de ceilalti oameni ce traiesc in „balonul de sapun”. S-ar putea sa incercam sa ne apropiem mai mult de o alta realitate sau o alta persoana, dar nu suntem niciodata capabili sa le atingem, tocmai din cauza acelui perete construit de balonul de sapun. Noi suntem capabili sa vedem realitatea si pe ceilalti oameni prin acest balon, ce este umbrit in culori variate de opiniile si dorintele noastre.

Conform psihologiei umane, avem 3 factori motivationali de baza ce determina munca facuta de mintea dominata de ego. Unul este nevoia de a apartine cuiva, altul este nevoia de siguranta, iar al treilea este nevoia de apreciere.

Aceste nevoi apar in viata noastra in ordinea prezentata mai sus si sunt interconectate in mod ierarhic. Aceasta inseamna ca nevoia de siguranta devine importanta numai atunci cand nevoia de a apartine cuiva a fost deja satisfacuta, cel putin intr-o anumita masura. In mod similar, nevoia de apreciere va fi importanta atunci cand deja apartinem cuiva (poate fi un singur individ sau un grup), iar nevoia de siguranta apare atunci cand stabilitatea a ajuns intr-un anumit punct.

Parintii si profesorii nostri sufla aer si maresc acest balon de sapun atunci cand ne satisfac nevoile primare, iar noi consideram acest balon ca fiind propria noastra identitate. Pe parcursul vietii dezvoltam aceasta bula de sapun intr-un adevarat castel pe care il consideram a fi siguranta noastra. Din moment ce nu avem nicio idee despre faptul ca suntem oameni ai „baloanelor de sapun”, suntem extrem de mandri de bula noastra, fapt ce il adaugam zilnic la constructia propriei noastre istorii personale.

Castelul nostru construit din baloane de sapun nu e de sine statator, intr-un fel de desert. El este amplasat pe una dintre strazile frumoase ale unui intreg oras construit din baloane de sapun, avand vecine alte castele asemanatoare, avand in vedere faptul ca nevoile noastre de a apartine cuiva, de apreciere si de siguranta vor fi satisfacute numai prin interactiunea cu alti oameni ce traiesc in baloane de sapun. Dar o consecinta a existentei noastre de acest fel, toate aceste nevoi nu vor fi niciodata cu adevarat satisfacute, deoarece peretii aceste bule nu ne permit conexiunea reala si contactul cu ceilalti.

Peretii acestei bule de sapun sunt creati de simtul nostru de separare ce ne predestineaza la singuratate vesnica, chiar daca exista alte sute de oameni ce traiesc in acelasi tip de bula, in orasul nostru de sapun. Pentru a atenua neplacerea singuratatii ne decoram existenta noastra din balonul de sapun cu imagini create despre individualitatea vietii noastre si ajungem sa umplem carti cu basme despre viata noastra. Imaginile, povestile si asa-zisa siguranta a balonului de sapun ne adorm intr-o falsa senzatie de siguranta, intr-un vis frumos.

Falsa senzatie de siguranta

Sunt numeroase semne in viata noastra si toate indica cat de falsa este senzatia noastra de siguranta. Unul dintre aceste semne este confuzia prezenta in relatiile noastre cu alti oameni. Aceasta confuzie este creata de faptul ca in calitate de oameni ai baloanelor de sapun, nu vom fi niciodata capabili sa ii intelegem complet pe ceilalti si astfel, nu vom fi capabili sa intram intr-o reala conexiune cu ei.

Suntem capabili sa intram in contact cu ceilalti oameni numai prin peretii bulei de sapun, iar acesti pereti sunt acoperiti cu tot felul de culori ce distorsioneaza, culorile fiind tocmai propriile dorinte si opinii. Stratul de culori distorsionante va fi din ce in ce mai gros pe parcursul vietii noastre, facand peretii initial transparenti din ce in ce mai opaci. Asftel ca, noi nu vedem realitatea in sine, ci ceva care credem ca este realiatea. Fiecare individ in parte isi creeaza propria realitate in felul sau, iar aceasta realitate este astfel creata intr-un mod diferit de fata de celelalte realitati individuale.

Si cum nu exista doua realitati individuale identice, cele cu care intram in contact adesea se ciocnesc cu celelalte. In mod firesc, exista si realitati similare cu altele, iar forta coliziunii este mai mica atunci cand acestea se intalnesc si este probabil ca acestea sa ajunga intr-un compromis si sa creeze un mic „cartier” de bule de sapun in interiorul orasului, unde ne bucuram de o senzatie de siguranta mai puternica.

Un alt semn ce idica slabiciunea simtului de siguranta este frica de moarte ce este prezenta in fiecare fiinta umana. Invaluiti intr-o falsa senzatie de siguranta in interiorul castelului nostru din baloane de sapun, cu totii ne temem de moartea care sfarseste existenta noastra din balonul de sapun. Marele necunoscut soseste si ne distruge castelul intr-o clipita.

Putem sa pretindem ca moartea nu exista, ca ceea ce urmeaza dupa moarte va fi un balon si mai mare de spun sau ca cel ce ne protejeaza baloanele de sapun ne va proteja de disparitia acestuia. Aceste povesti doar ne amelioreaza frica de moarte, intr-o mai mica sau mai mare masura, insa nu o va elimina niciodata.

Finalul existentei in bula de sapun

Ce poate pune punct existentei din balonul de sapun?

Primul pasa este recunoasterea faptului ca existenta noastra este construita pe fundamente false, ca ceva este in neregula cu acestea. Fara sa realizam acest lucru ne identificam puternic cu existenta noastra in bula de sapun pe care o consideram starea noastra de fapt naturala. 

Dar daca incepem sa ne trezim din acest vis al existentei intr-o bula, vom realiza foarte curand ca ceva este in neregula cu noi si cu lumea din jurul nostru. Iar apoi, lipicul care ne tinea legati de aceasta lume si formele ei va incepe sa se topeasca, un spatiu sau o bresa mica fiind create in interiorul nostru, devenind capabili sa contemplam si sa observam mai atent fortele care ne determina sa fim martori oculari in viata noastra personala.

Acum realizam ca aceasta viata traita intr-un balon de sapun, aceasta lume nu exista deloc, ca a fost creata doar de identificarea noastra cu gandurile, formele si sabloanele. Obligatia si nevoia stringenta de a construi o identitate personala creeaza aceasta separare, acest balon de sapun din jurul nostru intr-un mod aproape automat. Mai apoi, societatea hraneste si sustine aceasta separare.

Ce suntem noi fara identitatea noastra personala?

Atunci cand de trezim din somnul identitatii personale recunoastem faptul ca suntem spatiul liber al Miracolului, Constienta. Nu suntem identici cu formele si sabloanele ce apar in acest spatiu, ci suntem spatiul in sine, acel spatiu care inlesneste aparitia si viata in sine a formelor din viata noastra.

Sursa: http://powerofconsciousness.blogspot.hu/