Fă Rai din ce ești!

Un îndemn foarte bun, un sfat itil  pentru vremurile actuale! Însă vestea și mai bună de abia acum vine: nu ai nimic, așa că nu-ți pierde timpul să-ți inventariezi proprietățile. Și nici nu îți pierde vremea să faci o listă a bunurilor pe care le posezi. Pentru că, la o atentă privire prin ochiul inimii, înțelegem repede că Aici și Acum, tot ceea ce avem este de fapt ceea ce suntem. Nu ceea ce deținem. Nici casa, nici mașina, nici averea, nici contul, locul de muncă, nici măcar numele, corpul, nici relațiile sau familia, nimic din ce am putea trece pe această listă, nu ne aparțin în definitiv. Și nu ne pot aduce raiul în suflet. Nu, nici măcar copiii sau părinții nu sunt ai noștri. Ei nu ne aparțin, la fel cum noi nu aparținem  părinților noștri, dar aceasta este o altă discuție. Este doar o iluzie, pe care mulți dintre noi ne încăpățânăm să o întreținem ca fiind realitate!

Și totuși cum vine asta: “fă Rai din ce ai”? Rețeta este, vorba unei prietene: două lingurițe de scorțișoară măcinată pe stomacul gol, dimineața... Glumesc, nu despre un rețetar sau o carte de bucate este vorba, și nici despre alte sfaturi extraordinare care conțin 5 pași siguri până la Înălțare/ Iluminare/ Succes, sau mai știu eu ce!

Citatul nu-mi aparține, însă eu îl folosesc pe post de mantră a zilelor noastre. În loc de rugăciune pentru liniștea și lumina sufletului! Pentru viața trăită cu și în bucurie. Căci în definitiv nu am nimic a pierde, ci doar imens de câștigat rugându-mă să pot face rai din ce sunt, să pot simți splendoarea fiecărei clipe doar din ceea ce sunt și am la îndemână. ”Fă Rai din ce ești“ aș spune și cred că nu greșesc prea mult.

Începe prin a cinsti viața, acest miracol spectaculos și prețios pe care l-am primit cu toții în dar, încetează cu plângerile, încetează cu aroganța și trufia de a considera că ți se cuvine, că e musai să ai și dacă nu ai asta, sau cealaltă, aceea sau dintr-ailaltă, tu nu poți să fii împlinit, fericit, bucuros, complet! Ca atunci când, deși visezi pentru eternitate, alegi să trăiești ca și cum ai muri mâine. Și nu mai căuta în afara ta, căci pentru a ajunge în Raiul din exterior, trebuie mai întâi să-l găsești pe cel care se află înăuntrul tău. Și nu uita că nu ți se cuvine nimic, singurul dar este Viața și în ea sunt puse încă de la început toate cele făuritoare de Raiuri! Hrănește sămânța divină din tine, onorează-ți ființa și trăiește fiecare clipă conștient de toate darurile vieții. Și abia apoi mai vorbim de cereri, reclamații sau alte nemulțumiri.

Hrănește-ți trupul mai mult din iubire, decât cu mâncare sau alte trufandale, îmbracă-te cu haina smereniei și poartă cât poți de des costumul simplității, renunță la brand-uri, sau măcar nu le mai da atâta importanță, respiră într-un un colț de pământ curat, mai degrabă decât între pereții unui palat. Curăță un petec de iarbă sub cer și bucură-te! Primește cu bucuria unui copil fiecare gură de aer, fiecare rază de lumină și încetează să te mai otrăvești pe tine și pe cei din jurul tău cu plângeri, lamentări și alte tânguieli. Învață-ți copiii despre simplitate și adevăratele daruri ale vieții.

Iar dacă se întâmplă ca iahtul pe care te visai să fie doar un simplu car cu boi, simte aceeași bucurie curată. Și dacă în locul unui ospăț ești nevoit să mănânci o coajă de pâine uscată, care miroase a mucegai, binecuvânteaz-o și bucură-te de ea. Te va sătura mai mult decât dineul regal pe care l-ai fi pregătit din aroganța unui preaplin, sau în lipsa unei binecuvântări. Luminează tu întunericul despre care te plângi că trebuie să-l suporți și ești obligat să rămâi în el, fii tu belșugul, îndestularea și desfătarea pe care le visezi și le vrei. Alege să nu îți mai trăiești viața concentrându-te pe ce-ți lipsește ca să fii fericit, ci fii conștient de ceea ce ai deja! Tânguindu-te despre ceea ce nu ai, nu faci decât să hrănești și să întărești lipsurile!

Iar dacă întâmplător ești obligat să faci rai când ești bolnav, îndurerat, îndoliat, încercat de viață, slăbit și ostenit, învață să faci rai din nimic. Și vei vedea că te vei vindeca mai repede decât dacă te hrănești cu plângeri și supărare, te vei odihni mai repede decât dacă îți cedezi și ultima fărâmă de putere lamentărilor, te vei întrema mai ușor decât dacă îți faci un scut din suferință, răutate sau din deznădejde. Și amintește-ți că așa cum din foame se naște săturarea, iar din întuneric se naște lumina, din nimic se poate naște totul.

Renunță să-ți mai otrăvești sufletul, zilele, semenii cu respirația nemulțumirilor tale și amintește-ți mereu că ”doar ochii răi nu văd nimic bun“ (vechi proverb italian). Oprește-te și ieși din rândurile celor care aruncă cu venin prin plângerile lor pe planeta aceasta și așa prea murdară!

Da, ai muncit pentru ce ești, pentru ce ai, este meritul tău și meriți să te bucuri pentru tot. Însă fii conștient că îndiferent cât de sus ai ajuns, nimic nu îți justifică dreptul de a te crede superior pentru lucrurile dobândite, la fel cum nicăieri în cartea vieții nu scrie că e musai și ți se cuvine. Ești semeț și divin Omule, dar nu uita că ești așa doar când faci rai din ceea ce ești cu adevărat înăuntrul tău, când renunți la trufia de a te considera mai bun, superior, îndreptățit să ceri orice și musai să primești la comandă! Și nu uita că ești fărâmă de divinitate doar când te dăruiești altuia, când “dai din ceea ce n-ai”, când îi saturi pe alții cu ultima ta firimitură de mâncare, în timp ce tu, rămas flămând, te hrănești cu mulțumirea că ai putut fi de folos și nu cu aceea că ai dat.

Respiră pentru Dumnezeul tău, mulțumește înainte să ai, fii înainte să deții, acceptă că poți avea totul și în tot acest timp nu uita că nimic nu ți-este un dat! Și oricum, ține viu în tine faptul că ”dar din dar se face Rai!“, iar la plecare nu vei lua cu tine nimic din ceea ce ai. Poate doar din ceea ce ești.

E dreptul tău să-ți trăiești viața nemulțumit de ceea ce ai! Dar măcar fă-o cu bucurie 😊! Iar dacă speri că într-o zi vei ajunge în Rai, poate te ajută să-ți amintești că Raiul nu este o destinație sau un loc, ci un mod de a fi.

Din raiul sufletului meu,

Roxana

Sursa imagine: www.crosswalk.com