FALSA ALEGERE, o tehnică de manipulare foarte des folosită

"- Luca, mergi acum la culcare sau peste jumătate de ora?"
Ce credeți că răspundea? Evident că alegea varianta "peste jumătate de ora". Dar era o falsă alegere. Alegerea lui de fapt era să NU se culce.
"- Luca, faci duș acum sau la pauza meciului?" Evident că alegea "la pauză meciului", deși opțiunea lui reală este "apa este udă, trebuie cât mai puțin de intrat în contact cu ea".

Extrapolând, dacă va uitați în jur, merge așa bine la adulți treaba asta... individual și colectiv. Îngrijorător de bine merge. Ca unsă.

Hai să dau un exemplu și aici:
Întrebarea prin care am fost păcăliți să facem o falsă alegere:
"Libertate sau siguranță"?

Și ia de-aici: s-a-mpărțit lumea adulților în două tabere. Unii cu libertatea și unii cu siguranța... și dă-i omor unii la alții... și da-i cu ură și jigniri unii la alții... circ de adulți, ce să mai vorbim.

Ne-au păcălit și noi am prins momeala. Să alegi între libertate și siguranță este o FALSĂ alegere.

Thomas Hobbes, un filosof din sec VII căruia i s-a preluat apoi masiv teoria, spunea că omenirea există într-o balansare continuă de-a lungul unei linii care are două capete extreme. Și a definit cele două capete (siguranța și libertatea) astfel:

La un capăt este libertatea totală în care fiecare domină și jefuiește pe cel mai slab decât el, în timp ce se apară de cei mai puternici decât el
În celălalt capăt este siguranță totală asigurată de o autoritate care exercită o putere necontrolată asupra subiecților săi, împiedicându- i să facă orice pare perturbator pentru ordinea și siguranță publică. .

Deși oamenii recunosc că ambele părți extreme reprezintă o amenințare, fiecare se îndreaptă și acceptă totuși ceea ce îi pare mai rezonabil dintre cele două, conform propriilor percepții, frici și experiențe.

Prin urmare, cei mai preocupați de amenințarea unei conduceri totalitare decât de amenințarea teroriștilor să zicem (sau a ...bolilor), aleg să accepte potențialul unui terorism crescut ca fiind cel mai mic dintre două rele. În condițiile în care siguranța sporită înseamnă mai puțînă libertate, ei resping încercările autorităților de a combate amenințările acestea cu măsuri de siguranță mai dure.

Pe de altă parte, ceilalți aleg să accepte potențialul opresiunii autorităților că fiind cel mai mic dintre două rele. În condițiile în care libertatea sporită înseamnă mai puțină siguranță, ei vor putere crescută pt autorități care să poată implementa aceste măsuri de siguranță extreme.

Dar ambele părți greșesc, deoarece Hobbes a greșit. Atunci când caracterizezi greșit libertatea ca fiind stare de anarhie și siguranța ca fiind viața sub pumnul protector al opresiunii guvernamentale, ni se creează astfel o alternativă falsă. Numai acceptând această alternativă, am fost conduși să credem că libertatea și siguranța sunt obiective contradictorii și nu putem avea una fără a o pierde pe cealaltă.

✅ Dar dacă a fi liber înseamnă a fi în siguranță?
✅ Și dacă a fi în siguranță înseamnă a fi liber?
✅ Dacă le-am vedea sinonime pe cele două, cum s-ar schimba percepția noastră?

În alegerea falsă care ni se prezintă, prin întrebarea manipulatoare care ni le prezintă drept opuse, nouă ni se induce faptul că siguranță înseamnă să permitem să ni se încalce drepturile și libertate înseamnă că suntem expuși pericolelor.
La întrebarea perenă „libertate sau siguranță?”, putem deci răspunde:amandoua.
În interesul populației, transparent și eficient.
La ceea ce asistăm noi astăzi nu este nici siguranță, nici libertate.
Suntem trimiși la culcare fără nicio opțiune reală. Dar nu la somnul de frumusețe suntem trimiși...ci la somnul acela al națiunii...care naște monștri.
Nici macar nu ne-au întrebat dacă vrem acum sau peste jumătate de oră.

"Eșți pro X sau pro Y?" în contextul actual.
Tot o falsă alegere. Iar am mușcat momeala. Iar ne-am împărțit în două tabere, iar ne linșam unii pe alții, parcă cu și mai multă ură decât am făcut-o pe tematică anterioară care ne-a ținut ocupați 2 ani (ocupați cu ura și cu mersul după fentele șefilor la lume). Să fim de partea unuia sau altuia este o FALSĂ alegere.

Cum să fac să înțelegem că pierdem TOT dacă mai picăm așa în momelile lor? Că tot ce are ca rezultat ura împotriva seamănului tău, divizarea, tabere opozante, conflicte etc este o manipulare? Că NU ne este bine orice am alege între cele două variante impuse? Că uităm alegerea noastră proprie, care este A TREIA VARIANTA, nu una din cele două propuse.

FIȚI ATENȚI LA ÎNTREBAREA CARE NI SE PUNE!
Luca: NU vreau să dorm.
EU: Mergi acum la culcare sau peste o jumătate de ora?
Luca: Peste o jumătate de oră.

Intrebarea pornește de la premisa FALSĂ că se subantelege că el va merge la somn, ceea ce el de fapt NU vrea, dar îi distrage atenția de la ceea ce nu vrea, dându-i impresia falsă că de fapt el alege. El alege însă DIRECȚIONAT, între două chestii care niciuna nu reprezintă voința lui inițială, aceea de a NU dormi. În plus, întotdeauna cele două variante impuse SE EXCLUD una pe alta (ceea ce iar nu este bine deloc- vezi exemplul libertate vs siguranță).

PS- cu Luca nu prea mai merge treaba asta acum (are 11 ani).
Dar pare că merge bine cu întreagă omenire. Cu noi, adulții.
Ieși din rând și păstrează-ți opțiunea să NU dormi! Nici acum, nici peste jumătate de oră.