Fiecare tânjeşte după ceva ...
Fiecare tânjeşte după ceva, indiferent dacă poate fi definit sau nu, cu toate că majoritatea dorinţelor omeneşti sunt uşor de recunoscut. Mulţi oameni tânjesc după iubire, în timp ce alţii sunt avizi de bogăţie. Setea noastră de sănătate şi fericire domină şi epoca noastră. Chiar în prezent există oameni însetaţi de răzbunare, în timp ce alţii strigă din dorinţa arzătoare să învingă armonia şi pacea sau dreptatea, adevărul şi bunătatea, iar ca acei care le sunt dragi să nu fie trimişi la război.
Unii oameni tânjesc după satisfacţia sexuală, în timp ce alţii caută mulţumirea spirituală, gata să mănânce iluminarea aşa cum alţii îşi consumă hrana zilnică, pentru că sunt mânaţi de o foame care este mai greu de explicat. Foamea se exprimă în nenumărate moduri, în funcţie de profunzimea ei şi de dorinţele care o impulsionează.
Oricare ar fi problema de viaţă, zgârie puţin suprafaţa ei şi vei descoperi că există cineva care tânjeşte după ceva.
Setea de putere vede cucerirea celorlalţi, în timp ce setea de cunoaştere vede propria noastră creştere. Setea de bogăţie vede exploatarea celorlalţi, iar setea de altruism vede redistribuirea bogăţiei. Setea de comunicare vede unirea noastră cu ceilalţi, în timp ce aviditatea de hrană adevărată ne vede adesea lipsiţi de cele necesare. Setea de înţelepciune ne vede căutând adânc în străfundul propriei noastre fiinţe - iar apoi, viaţa ne pune la încercare pentru a o aplica. Setea de adevăr ne conduce la descoperirea faptului că Sfântul Potir se găseşte în fiinţa noastră, cu tot cu elixirul său numit Spirit.
Foamea de Spirit ne dezvăluie Divinitatea noastră Lăuntrică, cea care se dezvăluie ca fiind stăpânul suprem al computerului principal al unui bio-mecanism foarte complex, care pulsează cu nişte câmpuri ce conţin viaţa - 6,3 trilioane de mecanisme celulare care vibrează la o viteză prestabilită care, la rândul ei, determină diferitele realităţi pe care le trăim pe tot parcursul vieţii noastre.
Satisfacerea acestor dorinţe intense a consumat în mod egal gândirea şi timpul conducătorilor şi înţelepţilor, dar şi a curioşilor, cu toate că prea puţini îşi fac timp ori au chef să examineze ceva mai atent acest lucru. Mulţi sunt adesea prea preocupaţi să-şi satisfacă setea de supravieţuire, pentru a se strădui să găsească cu adevărat suficientă hrană ca să înceapă să prospere. Iar cei care reuşesc, sunt fie programaţi anticipat pentru asta, fie descoperă întâmplător înţelesul ideii alimentaţiei adevărate, prin cine ştie ce schimbare majoră din viaţa lor.
Constatarea generală a celor care caută hrana perfectă este că, de îndată ce a fost satisfăcută o dorinţă, se dezvăluie de obicei o a doua, suprapunând astfel strat după strat în imensul joc de puzzle al vieţii. Efortul de a ne menţine alimentate adecvat toate poftele noastre devine o patimă şi o artă care ne consumă tot timpul. Hrănirea tuturor nevoilor noastre cere timp, atenţie, voinţă, dorinţă, concentrare, visare şi inventivitate, bani, energie, cooperare şi acord cu ceilalţi, comunicare şi programare şi, pentru a reuşi atât de bine, avem nevoie, din pornire, de o cantitate suficientă de abilitate.
Alimentarea cu succes a poftelor noastre, astfel încât să nu mai resimţim foamea la nici un nivel, impune necesitatea unei educaţii holistice întrucât, pentru a ne satisface foamea, trebuie să înţelegem cine suntem cu adevărat.
Jasmuheen
Sursa: Hrana zeilor - Editura For You
Imagine: http://web.blogads.com