Fiinţa originară

Într-o zi, cineva m-a întrebat cum ar putea să-l găsească pe Dumnezeu. I-am răspuns printr-o întrebare: „Te-ai găsit oare pe tine însuţi, pentru a te gândi acum să-l cauţi pe Dumnezeu?”

Noi vrem să cunoaştem sublimul şi ignorăm ceea ce suntem. Nimic nu este atât de aproape de noi ca noi înşine, de aici trebuie început. Cel care nu ştie ceea ce este el însuşi nu trebuie să spere să cunoască indiferent ce altceva. Focul cunoaşterii trebuie aprins mai întâi în voi, de aici trebuie să răsară soarele. Întunericul interior vă va împiedica să vedeţi claritatea oriunde altundeva, fiţi convinşi de acest lucru.

Cunoaşteţi-vă mai întâi pe voi înşivă, nu visaţi la Dumnezeu. Primele străfulgerări ce vor apare în voi, vor creşte treptat. Cunoaşterea de sine revelează prezenţa fiinţei, conştiinţei şi beatitudinii (Sat – Chit – Ananda), precum şi absenţa oricărui „eu”. „Eul” vostru, ego-ul vostru nu sunt decât simple ficţiuni, nu au nici un fel de substanţă. Aceasta înseamnă a descoperi divinul, aceasta înseamnă a-l realiza pe „Dumnezeu”.

Omul este un suflet învelit în ego, acoperit de vălurile ignoranţei. Sufletul eliberat de ego, conştiinţa dezvăluită este Dumnezeu. Nu există altă cunoaştere. Unde credeţi că puteţi găsi esenţa voastră, în ce direcţie? Ascultaţi-mă, încetaţi să căutaţi în toate sensurile, singura direcţie bună nu este o direcţie. Este ne-direcţia, negarea tuturor direcţiilor. Ea vă va conduce spre ceea ce nu aţi părăsit niciodată: spre ceea ce sunteţi, spre starea voastră naturală, spre fiinţa voastră originară.

Căutările spiritului merg spre exterior, lumea este creaţia lor, ele impun o distanţă. Cel care cunoaşte, cel care o ia în această direcţie este separat, este diferit de ele, altfel nu le-ar putea percepe şi nici nu s-ar putea mişca printre ele. În aparenţă, omul se deplasează, în realitate el este ca împietrit, el se repetă necontenit şi nu se maturizează. Cât timp nu este ferm fixat în propriul său adevăr, el este incapabil să se mişte cu adevărat. El este ca o roată: pentru ca circumferinţa să se poată mişca, ea are nevoie de o axă fixă.

Viaţa este trecătoare şi schimbătoare, sufletul este stabil şi permanent. El este direcţia autentică, ne-direcţia care nu se găseşte nicăieri altundeva decât în voi. 

Osho

Sursa: Meditatia calea perfecta - Editura MIX

Imagine: i.pinimg.com