Frumuseţea şi bătrâneţea

Frumuseţea nu este altceva decât o concepţie, o convingere, dar multe femei cred în ea şi îşi bazează întreaga putere pe acea frumuseţe. Timpul trece, ele îmbătrânesc, apar alte femei, mai tinere şi mai frumoase. Pentru a încerca să-şi păstreze puterea – la baza căreia sunt convinse că stă frumuseţea lor – femeile sunt dispuse să treacă prin operaţii de chirurgie plastică.

Oamenii sunt răniţi pâna şi de propria lor vârstă. „Vai frumuseţea mea se duce. Cum mă va mai iubi bărbatul meu dacă nu mă va mai considera atrăgătoare? Acum precis se va uita după altele, care sunt mai atrăgătoare decât mine!”.

Femeile încearcă să se opună vârstei, convinse că dacă cineva este bătrân, el nu mai poate fi şi frumos. Această convingere este complet greşită. Aşa cum orice bebeluş este considerat frumos, orice persoană în vârstă este la fel de frumoasă. Din păcate, emoţiile ne întunecă privirea, iar noi nu mai reuşim să facem distincţia între ceea ce este frumos şi ceea ce nu este. Noi emitem tot felul de păreri care ne limitează fericirea, împingându-ne către auto-respingere, dar şi către respingerea celor din jur. Şi astfel se naşte drama, capcana în care cădem singuri şi din care nu mai reuşim să ieşim.

Bătrâneţea este la fel de frumoasă ca şi tinereţea. Omul creşte, se transformă dintr-un copil într-un adolescent, apoi într-un adult. Întregul proces este frumos. La fel este şi bătrâneţea. În viaţa unui om, există anumiţi ani în care el se poate reproduce activ. În timpul acelor ani este nosmal să încercăm sa fim mai atrăgători din punct de vedere sexual, căci însăşi natura ne împinge către această direcţie. După ce perioada respectivă a trecut nu mai trebuie să fim atrăgători din punct de vedere sexual, dar asta nu înseamnă că ne-am pierdut frumuseţea.

Noi suntem întotdeauna ceea ce credem că suntem. Nu există altă soluţie decât să fim ceea ce suntem. Orice om are dreptul să se simtă frumos şi să se bucure de această senzaţie. Orice om are dreptul să-şi onoreze corpul şi să îl accepte aşa cum este. Noi nu avem nevoie de iubirea nimănui. Iubirea se naşte în interiorul nostru. Ea trăieşte în inetriorul nostru şi există întotdeauna acolo, dar noi nu o mai simţim din cauza peretelui de ceaţa care ne învăluie mintea. Noi nu putem percepe cu adevărat frumuseţea din afara noastră decât atunci când simţim frumuseţea care există în interiorul nostru.

Din păcate, noi avem tot felul de păreri despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urât. Dacâ nu suntem satisfăcuţi de felul în care arătăm, una din posibilităţi constă în a ne schimba sistemul de convingeri, şi în acest fel viaţa noastră se poate schimba. Sună uşor, dar nu este deloc astfel. Cine controlează convingerile, controlează visul. Când visătorul ajunge să îşi controleze perfect visul, acesta poate deveni o capodoperă.

Don Miguel Ruiz

Sursa: Arta de a iubi – Editura MIX

Imagine:i.ytimg.com