Furia ne conectează cu viața

Furia este acea emoție care fierbe în interiorul nostru și pe care deseori nu o recunoaștem și nu o lăsăm să se manifeste. Cei mai mulți dintre noi nu vrem să acceptăm că în unele momente simțim furie. Acest sentiment, furia, face parte din paleta emoțională a fiecărei ființe și este recomandat să ne conectăm cu ea.

Unii oameni au o furie pe care au mestecat-o toată copilăria și au învățat cum s-o reprime, iar în prezent nici măcar nu mai sunt conștienți că există în ei sau nu mai pot s-o exprime. Alții o exprimă în mod distorsionat, adică se irită foarte ușor, din orice și sunt foarte greu de oprit când se stârnesc. Atât reprimarea cât și exprimarea exagerată sunt manifestări distorsionate ale furiei, tocmai pentru că nu recunoaștem faptul că furia există în interiorul nostru. Nu ne simțim conectați cu ea, nu știm cum să o exprimăm într-un mod cât mai sănătos. 

Furia nu este ceva greșit, nu e nimic în neregulă cu furia. Tot ce este în neregulă cu furia are legătură cu convingerile noastre despre ea și cu ceea ce am fost învățați: că este ceva rușinos, că nu ai dreptul, că nu este permis, că nu te poți manifesta astfel, că ești prea mic pentru asemenea reacții și așa mai departe. 

Cei mai mulți oameni nu-și pot conține furia și din cauza asta și-o reprimă. De ce nu-și pot conține furia? Pentru că nu le-a conținut-o nimeni când erau mici. În perioada de creștere, părinții n-au știut sau n-au putut nici ei să ne conțină emoțiile. Am simțit că ni se pun capace peste emoții și am învățat cum să NU intrăm în contact cu acestea.“Ce probleme ai tu?”, “Taci din gură!”, “Ce înseamnă asta?” sunt doar câteva exemple de capace pe care părinții le-au pus pentru a ne acoperi emoțiile. 

Eu, la fel ca tine, n-am învățat cum să-mi conțin furia. Mai mult decât atât, a fost atât de multă furie distorsionat manifestată în familia mea încât eu m-am văzut nevoită să mi-o ascund pe a mea. Era destulă în exterior, pe care oricum nu puteam s-o gestionez fiind prea mult pentru mine. Când cineva de lângă mine era furios, fie că exprima sau nu exprima acea stare, eu practic “înghețam”. Intram în panică și nu știam cum să reactionez. 

Mulți ani, mi-am ascuns propria furie. Astfel, furia mea a scrâșnit noaptea din dinți, de exemplu. Sau a fost ascunsă în guma de mestecat. Am făcut foarte multe lucruri ca să îmi pot ascunde furia. Pentru că nu știam ce altceva să fac…În cazul meu, lecția asta a furiei a devenit  continuă și de actualitate, din momentul în care am aflat că furia ne conectează cu viața. 

Deci ar trebui să o onorăm atunci când apare, pentru că furia ne avertizează că ceva, undeva, nu funcționează. De obicei e un semnal de alarma că ne sunt încălcate niște limite personale și că este necesar să luăm măsuri într-o direcție sau alta, pentru că este ceva nesănătos acolo sau, în unele cazuri, chiar periculos pentru noi. Furia ne ajută să luăm atitudine și să facem ceva pentru noi. Ne conectează cu viața! Multă vreme am crezut că furia este distructivă, că nu mă poate ajuta nici pe mine și nici pe cei din jur. 

Soluția în toate aceste situații, atât pentru cei care exprimă furia cât și pentru cei care nu o manifestă, este conectarea. Să începem să ne conectăm cu ea. Și să înțelegem că această furie nu are neapărat legătură cu cel din fața noastră, nu înseamnă că cineva a greșit cu ceva. Ori de câte ori apare furia, ar trebui să ne gândim la ce ne arată despre noi această emoție.

La fel de important în procesul de conținere și integrare a furiei este exprimarea adevărului sau a nevoii neîmplinite din spatele furiei: "Simt furie, îmi asum ceea ce simt și am nevoie..."