Iartă-mă, mamă, astăzi!

Iartă-mă, mamă, astăzi,
Că nu te-am iubit în toate zilele cum te iubesc acum,
Că nu te-am privit mereu, cu recunoștinta și smerenia pe care le meriți,
Că nu am știut să spun cuvintele potrivite când te-a durut.

Iartă-mă, mamă, astăzi,
Că am pretins de la tine mai mult decât am avut dreptul,
Că în trecut am așteptat să-mi dai, fără să mă gândesc la ce-aș putea să-ți ofer
Că m-am grăbit să-ți judec alegerile.

Amintește-ți, mamă, mereu
Că sunt doar o femeie care vrea să fie
Demnă de o mama ca tine și de bunătatea ta
Nicicând mai bună decât tine, nicicând mai rea
Doar fata ta.

Și de n-oi șți să aleg cuvintele potrivite
Și de-oi uita să te îmbrățișez sau să fiu lângă tine,
Ori de-oi mai greși

Iartă-mă, mamă, cu inima ta mare și minunată
care mă hrănește, pe nevăzute și nerostite,
O viață întreagă.

Iartă-mă, mamă, astăzi,
Că nu ți-am spus destul de des cât te iubesc
Iartă-mă, mamă, și te rog poartă-mă în suflet, cum m-ai purtat în pântec
În sufletul acela ne vom întâlni mereu.