Iluzia conflictului necesar
Rolul nostru nu este sa alegem intre bine si rau. Rolul nostru este sa gasim ECHILIBRUL intre bine si rau, intre lumina si intuneric. Se spune ca nu poate exista fericire fara experienta durerii. Si ca trebuie sa acceptam raul, chiar si pe cel mai tenebros, pentru a ne bucura apoi de bine. Nu este asa, ne putem bucura de bine si fara rau, in alta dimensiune a constiintei.
Dualitatea nu are sensul de a alege ci de a ECHILIBRA, adica de a nu alege pe nici una in detrimentul celeilalte sau condamnand-o pe cealalta. De a fi mereu intre ele. Cunoscandu-le. Alegand una dintre ele nu faci decat sa polarizezi realitatea. Orice alegere exclusiva a binelui va crea un rau in lume - in aceasta paradigma violenta a alegerii dualiste. Constiinta trebuie plasata intre ele. Doar acolo gaseste portalul transmutarii si elevarii. De aceea maestrul spune: controleaza-ti nefericirea dar si fericirea, ramai calm, detasat, ambele sunt iluzii.
Am invatat ca binele e placut si raul neplacut. Si ca trebuie sa alegem binele. Amandoua sunt placute cand te plasezi intre ele si le folosesti constructiv pe amandoua. Problemele apar cand incepi sa preferi una fugind de celalata cu teama ori dezgust - doua forte ce creeaza legaturi puternice exact cu lucrurile pe care le repsingi si nu le vrei in viata ta. Legea atractiei urmeaza cordonul pe care l-ai creat cu aspectele vietii care te preocupa - dorind sa le ai sau sa le eviti, nu conteaza. Legatura intre tine si acele elemente exista si legea incepe sa functioneze. Cand condamni ceva creezi o legatura intre tine si acel ceva si nasti conditiile aparitiei acelui lucru in viata ta. "De ce ti-e frica nu poti sa scapi" - pentru ca ai creat o legatura iar viata infuzeaza toate legaturile pe care le vede create, aplicandu-si legile. De fapt, poti sa scapi dizolvand acea legatura creata de tine. Mutandu-ti atentia si energia spre ce vrei sa fie in viata ta. Pentru ca poti alege si altfel decat prin evitare si respingere. Poti alege din inima, ca expresie de sine si nu motivat de evitarea a ceva. Aceasta schimbare a pozitionarii tale inainte de alegere este deja un salt de constiinta.
Alegand binele, fugind de rau, polarizezi. Cautand disperat placerea creezi, undeva in lume, premizele durerii. Cand, de fapt, ar trebui sa le privim egal pe amandoua: lumina si intunericul, binele si raul, iubirea si ura, contopirea si despartirea. Sa le cunoastem si sa le imbratisam pe amandoua fara teama. Plasandu-ne la mijloc, cu intelegere profunda, vom reusi, sa le folosim constructiv pe AMANDOUA. In viata distrugem constructiv pentru a putea crea ulterior altceva. Sapam gradina si distrugem buruienile pentru a creste cultura. Razuim tencuiala si punem una noua. Divortam si ne recasatorim. Ne imbolnavim, intelegem si ne vindecam. Binele nu se contrapune raului. Danseaza impreuna iar noi nu trebuie sa alegem una dintre ele ci sa dansam armonios fara sa preferam una dintre ele.
Asta inteleg abia acum. Ca si Gregg Braden si eu mi-am batut capul cu enervanta idee ca trebuie sa fie rau ca sa fie bine. Simteam ca nu e asa, era prea dualist si superficial. E prea liniar si necreativ. Si infirma viata. Constiinta trebuie plasata INTRE bine si rau. Mereu. Acela e portalul. Cand nu mai mergem disperati, voraci, conflictuali, tematori, vinovati spre bine. Ci il tinem in mana si cu celalalta tinem intunericul. Tinem echilibrul intre dragoste si parasire, intre munca si relaxare, intre pasiune si detasare, intre crestere si dezvoltare, intre confort si precaritate.
Camelia Pătrășcanu
https://www.facebook.com/pages/Camelia-Patrascanu