Îmbrăcămintea

Îmbrăcămintea absoarbe şi ea elementele emanaţiilor noastre mentale, iar cu timpul, sunt îmbibate pe deplin. Fiecare gând este un crâmpei, o parte integrantă a "EULUI" nostru, iar ultimul gând este inovaţia celei mai tinere părţi. Acela care poartă haine vechi, transmite noului "EU" rămăşiţele tuturor indispoziţiilor, întristărilor, grijilor şi neplăcerilor, acumulate cândva de această îmbrăcăminte. Şi astfel, cu prisosul vechilor emanaţii, omul îşi împovăreaza noul său "EU". Păstrarea, în vechea îmbră-căminte, a fostelor indispoziţii, de mult trecute, face ca acestea să fie neatrăgătoare la purtat. Dimpotrivă, hainele noi eliberează spiritul, transmiţindu-i o uşurare. Hainele noi reprezintă învelişul proaspăt şi viu al corpului nostru, încă neîmbâcsit de emanaţiile spirituale a mai multor zile.

Nu se recomandă nici chiar păstrarea îmbrăcămintei purtată în timpul fericit nouă, după cum, în general, nu trebuie să ne reîntoarcem la fericirea trăită odată. A purta, din economie, hainele vechi, înseamnă a ne îmbrăca cu vechile părţi componente ale vieţii trecute şi a consuma neproductiv forţele noastre. Chiar şi serpii nu mai intră în vechea lor piele, din "economie". Natura însăşi, nu recunoaşte vechiul său veştmânt şi nu se zgârceşte ca oamenii, păstrând aceleaşi pene, blănuri şi culori. Ea desfăşoară pe bolta cerească, nesfârşite şi voluptoase splendori.

A te înconjura de obiecte variat şi placut colorate e vădit folositor. Ele farmecă ochiul şi împrospătează sufletul şi trupul. Varietatea nuanţelor de culori a sporit incomparabil până acum, faţă de anii din urmă. Aceasta se constată pe tărâmul artei, meseriei şi industriei! După părerea mea, este mărturisirea unui progres real în rafinamentul inspiraţiei, care cere, pentru manifestarea frumosului, cât mai variate bogăţii de nuanţe.

Inspiraţia înseamnă, pur şi simplu, facultatea de a descoperi în tot ce ne înconjoară, izvoarele unei fericiri din ce în ce mai subtile. Şi iata cum, odată cu dezvoltarea cerinţelor estetice, în sânul larg al maselor, se născoceşte şi se sporeşte varietatea coloritului şi a croielii îmbrăcămintei.

Intuiţia logică obligă pe oameni să îmbrace anumite haine, în anumite ocazii şi să-şi lase acasă, împreună cu îmbrăcămintea cea de toate zilele şi gândurile de toate zilele. Ar fi de dorit ca fiecare profesie să-şi aibă veştmintele specifice ei, totuşi alese, pe care, îmbrăcându-le, să se producă în grabă, înclinarea corespunzătoare profesiei, fără a cosuma inutil forţele.

În toate religiile cunoscute, preotul poartă odăjdii specific preoteşti, destinate unui anumit serviciu, iar pentru a feri "aura" lui de gânduri josnice, nu le îmbracă în alte împrejurări. Dacă preotul le-ar purta continuu, odăjdiile sacre s-ar pătrunde de toate emanaţiile indispoziţiilor şi neplăcerilor lui din viaţa zilnică; dar aşa, ele rămân în sfera gândurilor superioare, pentru momentele acelea când preotul se concentrează asupra săvârşirii slujbei. De aceea, credinţa în puterea făcătoare de minuni a amuletelor, relicvelor şi a tuturor obiectelor sfinţite are o îndrituită bază. Influenţa acestor obiecte însă, depinde de gradul de îmbibare a lor cu "substanţa entităţii" şi de credinţa omului care le poseda sau numai le atinge. În felul acesta, zdrenţele săracului transmit asupra noastră acea parte umilitoare de supuşenie, de ascultare, de aşteptare.

Îmbrăcămintea, ca şi trupul, are nevoie şi e bine a i se da odihnă, pentru a "rarifica" gândurile aflate în ea, căci, oricât ar părea de straniu, dar gândurile cuprind, în ele însele, diferite greutăţi specifice. Unele se lasă în jos, iar altele, supunându-se atracţiei sferelor mai înalte, au putinţa de se ridica în sus. Astfel se explica atmosfera de tristeţe care persistă în subsoluri şi în alte locuinţe subterane, unde domneşte înclinaţia spre rău, simţământ care lipseşte la înălţimi. Prin faptul că îmbrăcămintea, într-o măsură oarecare, reprezintă prin sine însăşi nuanţa unui înveliş mental, e bine a purta haine noi şi frumoase nu numai în societate, dar chiar şi în absoluta singurătate, cu atât mai mult, cu cât eleganţa şi frumuseţea îmbrăcămintei izvorăşte din interiorul nostru. Se poate spune chiar, că trupul e îmbrăcat în ceva spiritual.

Prentice Mulford

Sursa: In zarea nemuririi - Editura Dharana

Imagine: i.pinimg.com