Imiți sau creezi?
Imitarea este cea mai sinceră formă de lingușire, dar dacă te limitezi doar la ea și nu te dezvolți, te sufoci pur și simplu. „Imitarea este sinucidere“, era de părere Emerson. Cei care nu-și recunosc propria valoare imită; pentru cei care-și cunosc puterea, imitarea este un compromis care nu poate fi acceptat.
La începutul carierei sau formării caracterului, imitarea este utilă dacă îți alegi un model bun. Când am învățat să gătesc, foloseam rețete și am reușit să pregătesc niște mâncăruri foarte gustoase. După un timp însă, m-am plictisit. De ce să folosesc rețetele altora când aș putea fi mai original și inventiv? Din acel moment, nu am mai făcut același fel de două ori. Gătitul s-a transformat într-o mare aventură!
Imitarea unor modele seamănă puțin cu rotițele ajutătoare de la bicicleta unui copil care te pot ajuta să pornești, dar, odată ce ți-ai găsit propriul ritm și echilibru, mergi mai repede și parcurgi distanțe mai mari dacă nu te mai sprijini pe ele. Imitarea ne poate răni foarte ușor dacă modelele alese nu sunt demne de urmat.
Dacă ți s-a întâmplat, copil fiind, să vezi oameni care și-au ratat viața, s-ar putea să fi considerat teama și durerea lor ca fiind normale și să te mulțumești să trăiești ca și ei. În felul acesta preiei toate prejudecățile celor în mijlocul cărora trăiești, refaci căsătoria părinților și devii același tip de părinte ca și părinții tăi. Dacă modelele care ți se oferă sunt bune, poți continua la fel, dar nu-ți poți permite să perpetuezi un lucru care nu face decât rău. Dacă nu ești destul de puternic să alegi singur, nu-ți va rămâne decât să culegi roadele alegerilor greșite făcute de alții.
Noi, oamenii, ridicăm în slavă celebrități dintr-un domeniu sau altul, dar care nu și-au rezolvat problemele de fond ale existenței lor. Aceștia sunt minunați pe micul sau marele ecran, aleargă ca fulgerul pe terenul de fotbal sau impresionează prin conturile pe care le au în bancă, dar în afara ecranului sau a terenului de fotbal viața lor personală este lamentabilă. Despre unii citești apoi că au împușcat pe cineva sau că sunt târâți prin procese răsunătoare de divorț. Datorită talentului, acești oameni sunt modele de urmat, dar viața lor poate fi un antimodel.
Dacă vrei să imiți pe cineva, concentrează-ți atenția asupra talentului acelei persoane și în niciun caz asupra teribilismelor sale. Sau, mai simplu, alege un model care să fie fericit.
Binecuvântat este cel ce-și urmează instinctul creator și produce ceva unic! Gândiți-vă la filmele, cărțile, profesorii sau prietenii care v-au influențat cel mai mult și veți vedeacă nu intră într-un tipar. Creațiile sunt inspirate, nu disperate. Iar imitatorii nu schimbă lumea. Reușesc doar cei care exteriorizează ceea ce s-a realizat în ei înșiși.
Creativitatea este tot atât de importantă ca și inima și la fel de vitală.
Alan H. Cohen
Sursa: Viața ca o țeapă - Editura Nemira
Imagine: google.com