Împlinirea valorilor

Un al doilea, dar foarte important atribut al minţii conştiente este nevoia de împlinire. Cu alte cuvinte, este nevoia de a găsi şi a împlini un scop şi de avea un ţel în viaţă. Pentru a face asta, mintea conştientă evaluează, şi de exemplu hotărăşte asupra valorii anumitor lucruri. În timp ce acesta este un atribut necesar şi util, adesea el poate fi distorsionat de judecăţile de valoare asupra a ceea ce e bine şi ce e rău faţă de orice lucru. Iar aceasta degenerează în intoleranţă, nedreptate şi multe alte rele. Unii oameni vor cumpăni asupra sensului vieţii, iar unii vor cumpăni asupra unei remarci trecătoare pe care cineva tocmai le-a spus-o.

Contează nu numai ce evaluezi, ci şi cum evaluezi. De exemplu, auto-perfecţionarea sună bine ca motivaţie pentru împlinirea scopului. În orice caz, din interpretările evaluărilor înţelesului şi căilor de a o atinge, efectele nu sunt întotdeauna prea plăcute. Pentru foarte mulţi, autoperfecţionarea înseamnă proslăvirea proprie. Toţi pentru unul şi unul pentru el însuşi. Nefericirea acestei lumi se datorează în mare parte acestei interpretări. Căutarea gloriei, lăcomia, obsesia de a-i domina şi controla pe ceilalţi, cultul puterii, etc. - toate acestea au la bază dorinţa de autoperfecţionare.

În acelaşi timp însă, pentru alţii autoperfecţionarea înseamnă să-i ajuţi pe ceilalţi, să pui în practică idei inovatoare în beneficiul tuturor, să-ţi sporeşti propria cunoaştere.
Poate nu ştim pentru ce ne-am născut şi nici nu ne-am descoperit încă menirea noastră, dar scopurile noastre de acum trebuie asumate conştient, căci noi suntem cei care alegem cum să ne construim propriul drum în viaţă. Cu cât acesta este mai aproape de a fi integrat de către Sinele Superior, cu atât mai mult ne vom apropia de împlinirea lui, deşi nu ne va fi neapărat uşor.

Dar valoarea, sensul şi scopul, în felul în care apar la nivelul conştientului, trebuie hotărâte, de asemenea, în mod conştient. Valorile şi interpretările pe care le dăm diferitelor experienţe de viaţă joacă cel mai important rol în determinarea fericirii noastre şi în calitatea vieţii. Linia directoare a filozofiei Huna este de a folosi iubirea ca o bază pentru a evalua totul, căutând mereu să creăm iubire acolo unde pare să lipsească şi să o intensificăm acolo unde ea există deja.
Încă un cuvânt despre puterea voinţei.

Trebuie să ne dăm seama că nu este nici un efort de a folosi voinţa. Probabil am auzit adeseori spunându-se: „El a făcut un mare efort de voinţă să-şi schimbe viaţa." Sursa efortului nu stă în voinţă, ci în muşchii trupului său.

Când oamenii încearcă să-şi schimbe un obicei de gândire sau de comportament, adesea se plâng că le trebuie un efort prea mare. Alţii îi pot critica pentru că nu au destulă voinţă. Ceea ce se întâmplă de fapt este că asemenea oameni încearcă să forţeze obiceiul să se schimbe folosind muşchii, iar asta poate fi adevărat în cazul unui obicei fizic sau mental.

Acest gen de încercare forţată creează tensiuni care blochează energiile corpului şi îi fac pe oameni să se simtă epuizaţi. Ei ajung realmente să lupte împotriva lor înşişi, ceea ce rareori poate da rezultate. Tot ceea ce trebuie cu adevărat făcut este să te hotărăşti prin proprie voinţă, să te relaxezi şi să-ţi canalizezi atenţia pe drumul pe care vrei să mergi, până când se stabilizează noul obicei. Dacă mai simţi vreodată că folosirea voinţei implică efort, relaxează-te şi ia-o de la capăt.

Serge Kahili King

Sursa: Stăpânul conştiinţei - Huna Internaţional

Imagine: pinimg.com